Web - Windows - iPhone
1 La amiaza celei de-a unsprezecea zi a festivalului de Riḍván în urmă cu o sută de ani, ‘Abdu’l-Bahá, stând înaintea unui public de câteva sute de persoane, a înălţat un târnăcop şi a străpuns covorul de iarbă ce acoperea locul Templului de la Grosse Pointe, la nord de Chicago. Cei invitaţi să pună temelia împreună cu El în acea zi de primăvară proveneau din diverse medii – norvegian, indian, francez, japonez, persan, indigen american, pentru a numi doar câteva. Era de parcă încă neclădita Casă de Adoraţie împlinea deja dorinţele Dascălului, exprimate în ajunul ceremoniei, pentru astfel de edificii: „ca umanitatea să îşi poată găsi un loc de întâlnire” şi „ca proclamarea unităţii omenirii să pornească de la curţile ei deschise de sfinţenie”.
2 Ascultătorii săi cu acea ocazie, şi toţi cei ce L-au auzit în decursul călătoriilor Sale în Egipt şi Ascultătorii în Occident, trebuie să fi înţeles doar prea puţin implicaţiile cu bătaie lungă ale cuvintelor Sale pentru societate, pentru valorile şi preocupările acesteia. Există oare cineva până în ziua de astăzi care să pretindă că a întrezărit ceva înafară de o aluzie îndepărtată şi vagă a viitoarei societăţi căreia Revelaţia lui Bahá’u’lláh este destinată să îi dea naştere? Căci fie ca nimeni să nu presupună că civilizaţia către care divinele învăţături propulsează omenirea va veni doar de la ajustări ale ordinii actuale. Departe de acest lucru. Într-o prelegere oferită la câteva zile după ce El a aşezat piatra de temelie a Templului Mamă al Occidentului, ‘Abdu’l-Bahá a declarat că „printre rezultatele manifestării forţelor spirituale va fi faptul că lumea umană se va adapta unei noi forme sociale”, că „dreptatea lui Dumnezeu va deveni evidentă în toate treburile omenirii”. Acestea, şi nenumărate alte rostiri ale Dascălului către care comunitatea bahá’í se întoarce de fiecare dată în această perioadă centenară, sporesc conştientizarea distanţei ce separă societatea, aşa cum este structurată acum, de uimitoarea viziune pe care Tatăl Său a dăruit-o lumii.
3 Din păcate, în ciuda lăudabilelor eforturi a persoanelor bine intenţionate din fiecare ţară care lucrează la îmbunătăţirea circumstanţelor din societate, obstacolele care împiedică realizarea unei astfel de viziuni par pentru mulţi de netrecut. Speranţele lor se năruiesc peste presupuneri eronate despre natura umană, presupuneri ce pătrund atât de adânc structurile şi tradiţiile vieţii din ziua de astăzi, încât au atins statutul de fapte stabilite. Aceste presupuneri par să nu lase loc pentru Către extraordinarul rezervor de potenţial spiritual disponibil oricărui suflet iluminat care se inspiră din acesta; mai degrabă, ele se bizuie pentru a se justifica pe eșecurile umanităţii, ale căror exemple reîntăresc zilnic un sentiment comun de disperare. Un văl stratificat de false premise întunecă astfel un adevăr fundamental: starea lumii reflectă o distorsionare a spiritului uman, nu natura lui esenţială. Scopul fiecărei Manifestări a lui Dumnezeu este de a efectua o transformare atât în viaţa lăuntrică, cât şi în condiţiile exterioare ale umanităţii. Şi această transformare se petrece în mod natural pe măsură ce un grup tot mai numeros de oameni, uniţi prin preceptele divine, caută în mod colectiv să dezvolte capacităţi spirituale pentru a contribui la un proces de schimbare a societăţii. Asemeni pământului dur lovit de Dascăl acum un veac, teoriile predominante ale epocii ar putea la început să pară de nepătruns faţă de schimbări, dar ele fără îndoială vor păli şi prin „revărsările primăvăratice ale mărinimiei lui Dumnezeu”, „florile adevăratei înţelegeri” vor răsări proaspete şi frumoase.
4 Aducem mulţumiri lui Dumnezeu că prin puterea Cuvântului Său, voi – comunitatea Celui Mai Mare Nume al Său – cultivaţi medii în care poate înflori adevărata înţelegere. Chiar şi cei ce îndură întemniţarea pentru Credinţă, prin nespusa lor jertfă şi statornicie, dau putinţă „zambilelor cunoaşterii şi înţelepciunii” să înflorească în inimile înduioşate. Pe întreg pământul, suflete dornice sunt angajate în munca de construire a unei noi lumi prin implementarea sistematică a prevederilor Planului de Cinci Ani. Atât de bine au fost percepute trăsăturile lui, încât simţim că nu există nici o nevoie de a comenta mai mult despre ele aici. Rugile noastre, oferite la Pragul unei Providenţe Atotmărinimoase, sunt pentru ca asistenţa Adunării din Înalturi să vă fie acordată fiecăruia dintre voi în contribuţia la progresul Planului. Dorinţa noastră fierbinte, întărită de mărturia eforturilor voastre consacrate pe durata anului trecut, este ca voi să vă intensificaţi aplicarea fără greş a cunoaşterii pe care o căpătaţi prin experienţă. Acum nu este timpul de a avea reţineri; prea mulţi rămân inconştienţi de noul răsărit. Cine, dacă nu voi, poate transmite divinul mesaj? „Pe Dumnezeu”, afirmă Bahá’u’lláh, referindu-Se la Cauză, „aceasta este arena discernământului şi a detaşării, a viziunii şi elevării, unde nimeni nu poate da pinteni cailor, decât vitejii călăreţi ai Celui Milostiv, care au tăiat orice ataşament de lumea existenţei”.
5 A privi lumea bahá’í la lucru înseamnă a contempla o perspectivă într-adevăr strălucitoare. În viaţa credinciosului individual care doreşte, mai presus de toate, să invite pe alţii întru comuniune cu Creatorul şi să aducă servicii umanităţii, pot fi găsite semnele transformării spirituale menite pentru fiecare suflet de către Domnul Erei. În spiritul care animează activităţile oricărei comunităţi bahá’í dedicate sporirii capacităţii membrilor ei, tineri şi bătrâni, ca şi pe cele ale prietenilor şi colaboratorilor acesteia, de a servi bunăstarea generală, poate fi percepută o indicaţie despre cum s-ar putea dezvolta o societate întemeiată pe învăţături divine. Iar în acele zone geografice avansate unde activitatea guvernată de cadrul structural al Planului există din abundenţă şi necesitatea de a asigura o coerență între liniile de acţiune este de cea mai mare importanță, structurile administrative în evoluţie oferă întrezăriri, chiar dacă slabe, despre cum vor ajunge în mod treptat instituţiile Credinţei să îşi asume o mai deplină gamă a responsabilităţilor lor pentru a promova bunăstarea şi progresul uman. Clar, deci, dezvoltarea individului, a comunităţii şi a instituţiilor deţine o imensă perspectivă. Dar dincolo de aceasta, observăm cu deosebită bucurie cum relaţiile care leagă aceste trei entităţi sunt marcate de o aşa de blândă afecţiune şi sprijin reciproc.
6 Prin contrast, relaţiile dintre cei trei actori corespunzători din lumea în ansamblu – cetăţeanul, corpul politic şi instituţiile societăţii – reflectă discordia ce caracterizează stadiul turbulent de tranziţie al umanităţii. Nevrând să acţioneze ca părţi interdependente ale unui întreg organic, ele încleştate într-o luptă pentru putere care în cele din urmă se dovedeşte zadarnică. Cât de extrem de diferită este societatea pe care o înfăţişează ‘Abdu’l-Bahá în nenumărate Tablete şi prelegeri – unde interacţiunile de zi cu zi, la fel ca şi relaţiile statelor, capătă formă prin conştiinţa unităţii omenirii. Relaţii pătrunse de această conştiinţă sunt cultivate de către bahá’í şi de către prietenii lor în sate şi vecinătăţi de peste tot din lume; de la aceste relaţii pot fi detectate miresmele pure ale reciprocităţii şi cooperării, ale concordiei şi dragostei. Într-un astfel de cadru modest, apare o alternativă vizibilă la dezbinarea familiară a societăţii. Deci se poate vedea faptul că individul care doreşte să îşi exercite exprimarea de sine în mod responsabil participă plin de grijă la consultaţia dedicată binelui comun şi respinge tentaţia de a insista asupra opiniei personale; o instituţie bahá’í, apreciind nevoia pentru acţiune coordonată canalizată către scopuri rodnice, ţinteşte, nu să controleze, ci să hrănească şi să încurajeze; comunitatea, care trebuie să preia controlul propriei sale dezvoltări, recunoaşte o valoare nepreţuită în unitatea câștigată prin angajamentul din toată inima la planurile trasate de către instituţii. Sub influenţa Revelaţiei lui Bahá’u’lláh, relaţiile dintre aceste trei entităţi sunt înzestrate cu o nouă căldură, o nouă viaţă; în totalitate, ele constituie o matrice în cadrul căreia se maturizează treptat o civilizaţie mondială spirituală, purtând amprenta divinei inspiraţii.
7 Lumina Revelaţiei este destinată să lumineze fiecare domeniu al activităţii umane; în fiecare din ele, relaţiile care susţin societatea trebuie să fie remodelate; în fiecare lumea caută exemple despre cum ar trebui să fie fiinţele umane unele faţă de altele. Vă oferim să luați în considerare, dat fiind rolul său evident în generarea neliniștii de care aşa de mulţi oameni au fost recent cuprinși, viaţa economică a umanităţii, unde nedreptatea este tolerată cu indiferenţă şi câştigul disproporţionat este privit ca emblema succesului. Aşa de profund înrădăcinate sunt astfel de atitudini dăunătoare, încât este greu de imaginat cum ar putea oricare individ de unul singur să schimbe standardele predominante prin care sunt guvernate relaţiile în acest domeniu. Cu toate acestea, există cu siguranţă practici pe care un bahá’í le-ar evita, precum lipsa de onestitate în tranzacţii sau exploatarea economică a altora. Aderarea loială la sfaturile divine cere ca să nu existe contradicţii între comportamentul economic al cuiva şi convingerile acelei persoane ca bahá’í. Prin aplicarea în viaţa personală a acelor principii ale Credinţei care se corelează cu cinstea şi echitatea, un singur suflet poate susţine un standard cu mult deasupra pragului coborât prin care se măsoară pe sine lumea. Umanitatea este epuizată de lipsa unui model de viaţă către care să aspire; noi așteptăm de la voi să a ocrotiți şi să creşteți comunităţi ale căror căi vor oferi speranţă lumii. 8 În mesajul nostru de Riḍván din 2001, am indicat faptul că în ţări unde procesul de intrare în trupe a fost suficient de avansat şi condiţiile din comunităţile naţionale au fost favorabile, am fi aprobat întemeierea unor Case de Adoraţie la nivel naţional, a căror apariţie ar deveni o trăsătură a Celei de-a Cincea Epoci Formative a Credinţei. Cu nemăsurată bucurie anunţăm acum că Mashriqu’l-Adhkár va fi înălţat în două ţări: Republica Democratică Congo şi Papua Noua Guinee. În acestea, criteriile pe care noi le-am stabilit au fost în mod demonstrabil satisfăcute, iar răspunsul popoarelor lor la posibilităţile create de seria curentă de Planuri nu a fost mai puţin remarcabil. Odată cu construirea ultimului dintre templele continentale pe cale de execuţie în Santiago, iniţierea de proiecte pentru clădirea Caselor naţionale de Adoraţie oferă încă o răsplătitoare dovadă a pătrunderii
9 Este astfel posibil încă un pas. Mashriqu’l-Adhkár, descris de ‘Abdu’l-Bahá ca „unul dintre cele mai vitale instituţii ale lumii”, reuneşte două aspecte esenţiale şi inseparabile ale vieţii bahá’í: adoraţie şi servire. Uniunea dintre acestea două este de asemenea reflectată şi în coerenţa ce există între trăsăturile constructoare de comunitate ale Planului, în special înmugurirea unui spirit devoţional care îşi găseşte expresia în adunări pentru rugăciuni şi a unui proces educativ care dezvoltă capacitatea de servire a umanității. Corelarea dintre adoraţie şi servire este deosebit de pronunţată în acele zone geografice din lume unde comunităţile bahá’í au crescut semnificativ în mărime şi vitalitate, şi unde este vizibil angajamentul în acţiune socială. Unele dintre acestea au fost desemnate ca locaţii pentru răspândirea învăţării, astfel încât să hrănească abilitatea prietenilor de a face să avanseze programul pentru adolescenţi în regiunile asociate. Capacitatea de a susţine acest program, aşa după cum am indicat recent, alimentează de asemenea dezvoltarea cercurilor de studiu şi pe cea a lecţiilor pentru copii. Astfel, dincolo de scopul ei fundamental, locaţia pentru învăţare fortifică întreaga schemă de expansiune şi consolidare. În cadrul acestor zone geografice poate fi contemplată, în anii viitori, apariţia unui Mashriqu’l-Adhkár local. Cu inimile revarsând de mulţumire către Străvechea Frumuseţe, ne bucurăm să vă informăm că intrăm în consultaţie cu respectivele Adunări Spirituale Naţionale privitor la înălţarea primei Case locale de Adoraţie în fiecare dintre următoarele zone geografice: Battambang, Cambogia; Bihar Sharif, India; Matunda Soy, Kenya; Norte del Cauca, Columbia şi Tanna, Vanuatu.
10 Pentru a sprijini construirea celor două Mashriqu’l-Adhkár naţionale şi cinci locale, am decis să întemeiem un Fond pentru Temple la Centrul Mondial Bahá’í în beneficiul tuturor proiectelor de acest gen. Prietenii de pretutindeni sunt invitaţi să contribuie într-un spirit de sacrificiu la acest fond, în măsura permisă de propriile mijloace.
11 Iubiţi colaboratori: terenul desţelenit de mâna lui ‘Abdu’l-Bahá cu o sută de ani în urmă urmează să fie din nou desţelenit în încă şapte ţări, acesta fiind doar preludiul zilei când în fiecare oraş şi sat, în supunere față de porunca lui Bahá’u’lláh, va fi înălţată o clădire pentru adorarea Domnului. De la aceste Puncte unde Răsare Pomenirea de Dumnezeu vor străluci razele luminii Sale şi vor răsuna imnurile laudei Sale.
CASA UNIVERSALĂ A DREPTĂŢII