Accelerarea învăţării

Studiile de caz prezentate în acest volum descriu călătoria care a fost întreprinsă de prietenii din cinci zona geograficăe de-a lungul unei căi a învăţării şi progresului, până când în fiecare a fost întemeiat un program intensiv de creştere. În toate cele cinci, elementele cadrului structural pentru acţiune a avut ca rezultat un viguros model de creştere doar după ani de efort. Totuşi, o trăsătură dintre cele mai promiţătoare a celui de-al doilea an din Planul curent de Cinci Ani a fost calea prin care transferul învăţării şi perspectivelor pătrunzătoare de la aceste zona geograficăe a accelerat mişcarea celorlalte prin stadii succesive de dezvoltare. Când aceste lecţii au făcut referire la actul cu încărcătură spirituală al prezentării Mesajului lui Bahá’u’lláh „într-o manieră atât atrăgătoare, cât şi care să invite“, ridicarea ratei de expansiune a fost adesea dramatică.

Mare parte din accelerarea atestată poate fi urmărită înapoi la impulsul creativ pe care mesajul de Ridvan 2007 al Casei Universale a Dreptăţii l-a împărtăşit lumii bahá’í. Mesajul a reamintit credincioşilor că odată cu amplasarea unei temelii atât de ferme după 12 ani de strădanie consacrată, propovăduirea trebuia să fie gândul principal din toate minţile noastre. Exprimarea de către Casa Universală a Dreptăţii a dorinţei puternice de a vedea ca propovăduirea să devină „pasiunea dominantă din viaţa oricărui credincios“, a trezit din partea credincioşilor un răspuns aşa de însufleţit, încât s-a dovedit a fi tot atât de dinamic pe cât a fost de sistematic.

În mesajul de Ridvan, Casa Dreptăţii face referire la funcţionarea zona geograficăelor „într-o robustă stare de creştere“, indicând că în astfel de zone au fost găsite mijloacele pentru ducerea mai departe a muncii de expansiune şi consolidare mână în mână. În lunile care au urmat, a fost adoptat un număr de strategii simple pentru a accelera propagarea învăţării de la aceste zona geograficăe mai puternice către celelalte, pe cât de multe posibil. Şi pe măsură ce aceste strategii au fost implementate în diverse locuri, a devenit tot mai clar că procesul intrării în trupe avansa într-un nou ritm.

Indivizii ca şi canale pentru propagarea învăţării

Urmând publicării mesajului de Ridvan, intensa creştere a dorinţei credincioşilor de a intra în câmpul propovăduirii a fost prompt vizibilă. La fel de evident totuşi a fost nevoia, în multe situaţii, ca prietenii să fie însoţiţi în eforturile lor de către indivizi care să poată împărtăşi experienţa zona geograficăelor lor în campanii eficiente de propovăduire, să inspire încredere, să genereze entuziasm, şi să demonstreze cum să se implementeze metodele şi abordările examinate în cursurile institutului. La începutul verii lui 2007, Centrul Internaţional de Propovăduire a identificat, cu ajutorul Consilierilor, câţiva indivizi cu experienţă dovedită în propriile lor zona geograficăe, în aplicarea elementelor cadrului structural al Planului de Cinci Ani, în special în contextul expansiunii. Aceşti prieteni au fost apoi rugaţi să călătorească în anumite zona geograficăe, în toate acelea condiţiile fiind propice pentru un program intensiv de creştere, dar, în ciuda eforturilor depuse, nivelul de înrolări rămânând scăzut.

Zona geograficăul Bangui din Republica Centr-Africană furnizează unul dintre cele mai timpurii exemple de ceea ce poate realiza mişcarea de acest fel. Un credincios din zona geograficăul Lumbashi din Republica Democratică Congo a călătorit la Bangui, unde rata expansiunii nu corespundea cu potenţialul clar pentru creştere. Vizitatorul a colaborat îndeaproape cu membrii Corpului Auxiliar şi agenţiile zona geograficăului, care au făcut paşi pentru a pregăti terenul pentru sosirea lui. Împreună, ei au planificat un proiect de propovăduire pentru zonele periferice ale zona geograficăului, selectând populaţii asupra cărora să îşi focalizeze eforturile, consultându-se asupra numărului de echipe ce trebuia formate, şi discutând materialele de propovăduire şi stabilind ţeluri. Deoarece sporirea capacităţii prietenilor locali este parte integrală a muncii indivizilor servind ca persoane resursă, vizitatorul a însoţit echipele de propovăduire în câmp în fiecare zi, acordând o deosebită atenţie funcţiilor coordonatorilor de echipă.

Un total de 72 de noi suflete au îmbrăţişat Cauza în timpul celui de-al nouălea ciclu – de 12 ori mai mult decât media înrolărilor din cele patru cicluri anterioare. Totuşi, poate încă şi mai impresionant a fost transferul învăţării de la Lubumbashi la Bangui, transfer despre abordările practice eficiente de a organiza eforturile de consolidare, ducând la crearea unei agende detaliate pentru cum fiecare credincios nou înrolat trebuia hrănit spiritual, în special prin activităţi de bază. Un remarcabil procent de 58 la sută dintre noii credincioşi a intrat în procesul de institut. Într-o vizită ulterioară a aceleiaşi persoane în acelaşi zona geografică, a fost o şi mai mare creştere a numărului de înrolări, şi capacitatea şi entuziasmul prietenilor şi a agenţiilor din Bangui a sporit şi mai mult.

Prin toamna lui 2007, a fost întreprins un număr de iniţiative similare pe toate continentele cu rezultate comparabile. Deşi schimbul de aspecte practice ale învăţării şi sporirea concomitentă a capacităţii printre credincioşii locali au fost vitale, este clar din sentimentul de entuziasm generat şi primirea dată învăţătorilor călători că acele călătorii ale lor au exercitat o profundă influenţă spirituală, evocatoare a cuvintelor lui Bahá’u’lláh: „Mişcarea însăşi dintr-un loc într-altul, atunci când este întreprinsă de dragul lui Dumnezeu, a exercitat întotdeauna, şi poate exercita acum influenţa ei în lume.“

Amplasamente pentru răspândirea învăţării

O altă strategie care a apărut de-a lungul anului trecut, strâns înrudită cu desfăşurarea de persoane resursă, a implicat selectarea de zona geograficăe puternice ca locuri pentru răspândirea învăţării. Agenţiile lucrând în astfel de zona geograficăe, toate într-o robustă stare de creştere, au fost asistate de către Consilieri în dezvoltarea capacităţii de a primi un grup de prieteni din alte ţări şi de a-i expune metodelor şi abordărilor care sunt întrebuinţate cu succes pentru a susţine expansiunea şi consolidarea accelerată a Credinţei. Un grup de acest fel ar putea foarte bine include pe aceia care se vor baza pe experienţă pentru a ajuta ducerea mai departe a dezvoltării zona geograficăelor lor de acasă, ca şi pe aceia care vor fi desfăşuraţi ca persoane resursă pentru a asista alte zone.

Recunoscând nevoia de indivizi care să poată acţiona ca persoane resursă, Consilierii din Americi au identificat 17 prieteni din şapte ţări din America Centrală şi de Sud cu potenţial de a servi în acest fel. Dată fiind tăria procesului de creştere a zona geograficăului Norte del Cauca, Columbia, aceşti prieteni au fost invitaţi acolo pentru un atelier care i-a implicat într-un proces combinat de studiu şi acţiune pentru o lună. Atelierul a inclus studiul călăuzirii de la Casa Universală a Dreptăţii şi ale anumitor concepte elaborate în cursurile institutului, practică în analizarea informaţiei disponibile pentru a evalua starea progresului zona geograficăului, şi formularea de planuri pe acea bază, atât pentru expansiune, cât şi pentru consolidare. Instruirea şi practica în abordările de propovăduire directă şi organizarea unui proiect de propovăduire s-au bazat pe conţinutul Cărţii 6 a Institutului Ruhi. Participanţii au avut de asemenea o oportunitate de a vizita cercurile de studiu în acţiune, de a participa la întâlnirile agenţiilor de zona geografică şi la întâlnirile de reflecţie, şi de a lua parte la faza de expansiune a ciclului de activitate şi timp de câteva zile la faza de consolidare.

Aceşti prieteni au mers ca persoane resursă în unele din cele mai puternice zona geograficăe din diferite părţi ale Americii Latine. Rezultatele au fost imediate. Munca de propovăduire a primit un impuls, şi capacitatea prietenilor locali de a promova expansiunea şi consolidarea sistematică au fost considerabil amplificată. Din august până în octombrie 2007, pe măsură ce circa 30 de zona geograficăe au beneficiat de acest transfer de învăţare, aproape 1700 de noi credincioşi au îmbrăţişat Cauza, dintre care un procent de 42 la sută a fost adus în cadrul procesului institutului de pregătire.

Aşa de eficientă a fost abordarea, încât Centrul Internaţional de Propovăduire a încurajat Consilierii din fiecare continent să facă paşi în direcţia repetării experienţei, şi dezvoltarea de amplasamente de învăţare în alte părţi ale globului se dovedeşte a fi la fel de plină de succes în a da un impuls procesului de creştere la nivel global. În noiembrie 2007, de exemplu, zona geograficăul Almaty(Alma-Ata) a fost ales ca un astfel de amplasament pentru Rusia asiatică şi câteva ţări învecinate; 25 de prieteni au participat într-un program de pregătire special proiectat, după care ei au fost trimişi în zona geograficăe selectate din regiune. Lucrând cu o schiţă de plan despre cum să se stabilească o campanie eficientă de propovăduire directă, ai au colaborat cu agenţiile zona geograficăului, asistând la formularea planurilor sistematice de acţiune, şi participând la implementarea acestora umăr la umăr cu credincioşii locali. După doar o singură lună, aproape 420 de suflete au intrat în Cauză, un procent estimat de 65 la sută dintre ele fiind imediat înrolat în programul de institut, mulţi începând studiul Cărţii 1 în timp ce faza de expansiune era încă în desfăşurare. Abordarea a produs în acea vastă cuprindere de zona geograficăe îndepărtate cu populaţie bahá’í rară un rezultat care altfel ar fi luat ani pentru a fi obţinut.

Experienţa a demonstrat că amplasamentele pentru răspândirea învăţării pot fi utilizate eficient nu doar pentru a transfera cunoaştere înrudită cu mişcarea zona geograficăelor în toate dimensiunile acesteia, dar şi pentru a aprofunda înţelegerea unui oarecare aspect specific al procesului. Lucrul cu preadolescenţii este un caz în această privinţă.

În zona geograficăul Portal da Glória din Brazilia, de exemplu, prietenii s-au descurcat pentru a multiplica semnificativ numărul grupurilor de preadolescenţi de-a lungul anului trecut, care în mod curent se mândreşte cu circa 800 de participanţi. Primii 21 de tineri care trebuie să termine programul de trei ani pentru împuternicirea lor morală şi spirituală au continuat cu toţi să studieze secvenţa cursurilor institutului, şi deja cinci predau lecţii pentru copii. Mulţi dintre participanţii preadolescenţi aspiră să fie ei înşişi animatori de grupuri. Perspectivele profunde dobândite de către prieteni în susţinerea unor astfel de mari numere în grupuri de preadolescenţi plasează zona geograficăul Portal da Glória în avangarda procesului de învăţare, făcându-l un amplasament ideal pentru dezvoltarea capacităţilor indivizilor coordonând munca cu preadolescenţii din toată regiunea. În februarie 2008, la solicitarea Consilierilor, în colaborare cu Oficiul pentru Dezvoltare Socială şi Economică de la Centrul Mondial Bahá’í, a fost ţinut un seminar în Portal da Glória pentru cei care lucrează cu preadolescenţii în Brazilia, majoritatea coordonatori de zona geografică(zonali), în timpul căruia ei au trecut în revistă materiale, au reflectat asupra propriilor lor experienţe în asistarea animatorilor, şi au observat o „întâlnire“ a unui mare număr de animatori. Vizitând câteva grupuri de preadolescenţi în compania coordonatorului pentru această activitate în Portal da Glória, ei au fost capabili să vadă cum sunt însoţiţi animatorii în practică în acest zona geografică.

Astăzi au fost identificate mai bine de 30 de zona geograficăe care pot funcţiona ca amplasamente pentru răspândirea învăţării. Circa jumătate dintre acestea vor avea o focalizare specială asupra sprijinirii eforturilor de a extinde programul pentru preadolescenţi în regiunile în care ei servesc. Ceea ce va fi esenţial este ca procesul general de învăţare în toate aceste amplasamente să fie riguros desfăşurat şi capacitatea de a găzdui grupuri de vizitatori să fie consistent construită.

Pionieri interni ca agenţi ai învăţării

Folosirea pionierilor ca mijloc de răspândire a Cauzei este desigur o trăsătură a vieţii baha’i care este bine înţeleasă. Experienţa recentă arată că pionierii care operează efectiv în cadrul de acţiune al Planului pot oferi concentrare, viteză şi direcţie dezvoltării unei zone geografice, în special uneia aflate în primele stadii de creştere, devenind astfel agenţi pentru accelerarea învăţării.

Cambodgia oferă un exemplu notabil a ceea ce se poate realiza. Experienţa în aplicarea cadrului pentru acţiune este bogată în acea ţară şi rezerva sa de resurse umane continuă să sporească pe măsură ce numărul celor angajaţi în studierea cursurilor institutului creşte. Acest lucru a dat posibilitatea câtorva zone geografice puternice să funcţioneze ca nişte pepiniere din care pot fi luaţi pionieri interni cărora li se acordă un sprijin sistematic susţinut.

În mod invariabil, astfel de pionieri au dobândit un spirit de servire crescut, prin participare la procesul Institutului şi au dat dovadă de experienţă atât în desfăşurarea activităţilor de bază cât şi în munca în echipe de propovăduire. Calitatea lor crucială însă, este abilitatea de a întări capacitatea altora. După stabilirea într-o zonă geografică virgină, ei formează un grup de tineri receptivi la Mesaj şi întemeiază cel puţin o activitate de bază, cel mai des un cerc de studiu. Pe măsură ce aceşti tineri aprofundează înţelegerea Credinţei în acest fel, ei devin protagonişti din ce în ce mai activi ai procesului de creştere-protagonişti care văd activităţile de bază drept componente necesare pentru construirea unei comunităţi cu o bogată viaţă spirituală şi cu orientare activă din punct de vedere social.

Odată ce această cohortă iniţială de noi credincioşi a studiat primele cărţi ale secvenţei-de obicei cărţile 1 şi 2 –aceia care arată cel mai mare interes sunt invitaţi să participe la cursuri centralizate într-o zonă geografică puternică din apropiere. Acolo ei termină de studiat cărţile 3, 4 şi 5 cu credincioşi cu experienţă recunoscută cum ar fi facilitatorii, şi dobândesc experienţă în predarea lecţiilor pentru copii şi coordonarea activităţiilor pentru preadolescenţi, în contextul dinamicii muncii de propovăduire a acelei zone geografice.

La întoarcerea lor acasă, aceşti credincioşi relativ noi pot iniţia şi multiplica lecţiile pentru copii şi grupe de preadolescenţi, fortificând modelul de activitate al comunităţii lor în devenire. Doar câteva săptămâni mai târziu, unii dintre ei se reîntorc în zona geografică stabilită, de data aceasta pentru a studia cărţile 6 şi 7. Acum ei sunt echipaţi pentru a creşte în mod semnificativ forţa procesului de institut din zona lor geografică, care poate atinge repede stadiul de autosusţinere. Pe parcursul primelor stadii, echipe de învăţători călători trimise din zonele geografice mai puternice acordă sprijin în diferite aspecte ale procesului de creştere şi reîntăresc eforturile locale.

Prin această abordare sistematică şi acum verificată , zonele geografice din Cambodgia nu numai pot genera suficiente resurse umane pentru propria dezvoltare, dar au şi capacitatea de a stabili un model de dinamică a creşterii în zonele geografice învecinate, în decurs de câteva luni. De exemplu, în februarie 2006, o familie de pionieri interni s-a mutat în zona geografică Pursat, unde la vremea aceea existau puţini credincioşi. În decembrie 2007, numărul credincioşilor crescuse la 610, mulţi dintre aceştia fiind cuprinşi într-un număr impresionant de activităţi de bază: 31 de cercuri de studiu, 19 adunări devoţionale, 14 lecţii pentru copii şi 12 grupe de preadolescenţi. Pe baza acestei experienţe, instituţiile din Cambodgia au făcut planuri pentru a asigura stabilirea de programe intensive de creştere în toate celelalte zone geografice din ţară până la sfârşitul actualului Plan.

Învăţând despre abordarea populaţiilor receptive

Strategiile descrise mai sus sunt acum folosite cu un succes considerabil în zone geografice de pe tot cuprinsul lumii. După cum am subliniat deja, mare parte din învăţăturile care au fost propagate erau despre aspecte practice ca de exemplu cum se administrează un program intensiv de creştere, cum se organizează echipele de propovăduire în campanii şi cum se analizează datele. Însă lecţiile cruciale transmise s-au referit la propovăduirea directă, probabil aria în care a fost făcut cel mai semnificativ progres în învăţare la nivel mondial, în anul care a trecut.

Niciodată nu a fost greu să fie abordaţi mulţi oameni în regiunile cu populaţii care au arătat în mod tradiţional un înalt grad de receptivitate faţă de Credinţă. Totuşi, propovăduirea pe scară largă în aceste regiuni s-a încetinit din ce în ce mai mult în decursul timpului, deoarece nu a fost posibil să se găsească o soluţie provocărilor ridicate de consolidare. În ultimele câteva luni s-a înregistrat o redeşteptare a spiritului de propovăduire directă prin campanii colective în zone geografice cu astfel de populaţii receptive, dar acum propovăduirea directă este văzută ca unul din câteva elemente integrate într-un program coerent de creştere susţinută.

Ceea ce a fost încă şi mai notabil, totuşi, a fost faptul că acelaşi fel de prezentare deschisă a Credinţei s-a dovedit a fi la fel de efectivă şi în arii unde populaţiile erau considerate a fi mai puţin receptive, în general în centrele urbane. Scânteia propovăduirii fusese deja reaprinsă în astfel de zone geografice deoarece credincioşii au învăţat să deschidă activităţiilor de bază membrilor familiei, prietenilor, colegilor şi asociaţilor. În lunile din urmă aceşti credincioşi au făcut un alt pas semnificativ, anticipat de Casa Universală a Dreptăţii în mesajul din 27 decembrie 2005. Încurajaţi de receptivitatea pe care au găsit-o în cercurile lor apropiate şi bazându-se pe experienţa lor în propovăduirea directă, ei au dus la îndeplinire campanii în rândul populaţiilor receptive, de cele mai multe ori în rândul celor care locuiau într-o parte anume a unui oraş, cum ar fi un cartier, un imobil, sau o comunitate.

Timp de câţiva ani, prietenii din Toronto, Canada, s-au străduit să înţeleagă dinamica propovăduirii Credinţei populaţiilor receptive. În 2007, s-a iniţiat un efort de a construi pe baza experienţei acumulate până la data respectivă, în special în prezentarea Mesajului într-o maniera mai directă decât în trecut. Opt zone învecinate-în principal imobile cu comunităţi mari de imigranţi- au fost alese datorită receptivităţii probabile ale locuitorilor lor. Şi în sfârşit, ţelul îndelung râvnit de către prietenii din Toronto a fost realizat. Pe lângă cele câteva declaraţii obţinute în urma acestui efort, rezultatul cel mai frapant a fost că mai mult de 500 de noi membrii au început să participe la activităţile de bază. Părinţii erau atraşi în mod deosebit de activităţiile pentru educaţia spirituală şi morală a copiilor şi preadolescenţilor- o preocupare acută, cauzată de dislocarea socială şi culturală. Animaţi de pasiunea pentru propovăduire în rândurile populaţiilor pe care au reuşit să le cunoască, 15 credincioşi, în majoritate foarte tineri şi tineri s-au mutat în acele zone învecinate, pentru a cultiva capacităţile căutătorilor şi noilor credincioşi şi pentru a se îngriji de creşterea comunităţiilor în dezvoltare, în care activităţile de bază sunt văzute deja ca o parte naturală a vieţii colective.

Această abordare de găsire a sufletelor receptive este acum folosită cu rezultate semnificative în medii foarte diverse de la metropolele aglomerate ale Indiei până la întinsele centre urbane din Statele Unite. Să luăm în considerare Statul Arizona. Timp de un an multiplicarea lecţiilor pentru copii în vecinătăţiile din zona geografică Phoenix asigurase o educaţie spirituală sănătoasă unui număr crescând de copii ai căror părinţi nu erau baha’i, în special în rândul populaţiei hispanice. Ca urmare naturală, în decembrie 2007 când a fost lansat un program intensiv de creştere, părinţii unor astfel de copii s-au dovedit a fi deosebit de receptivi la Mesaj. Eforturile de abordare a acestor părinţi şi a altora au incorporat învăţături despre propovăduire în medii urbane, care luaseră prietenilor din alte zone geografice luni sau chiar ani până a fi dobândite. Faza de expansiune a folosit metode de propovăduire directă în acţiune colectivă caracterizată de intensitate şi spirit elevat. Cu 70 de persoane înrolate şi înregistrate în 15 zile faza de expansiune din Phoenix a devenit cea mai efectivă fază de acest fel din America de Nord şi prietenii nou înrolaţi au fost integraţi cu uşurinţă în modelul vieţii de comunitate care se născuse treptat de-a lungul anilor pe măsură ce activităţile de bază erau stabilite. Doar trei săptămâni mai târziu, prietenii din zona geografică învecinată Tucson şi-au lansat propria campanie de propovăduire, care a incorporat lecţiie învăţate în Phoenix şi a ridicat programul existent de creştere la un nou nivel. Dar aceasta nu este totul. Peste încă trei săptămâni, credincioşii din zona geografică East Valley şi-au lansat propriul program de creştere, acum cu avantajul învăţăturii dobândite de celelalte două regiuni geografice. Un număr de prieteni din diverse regiuni ale Statelor Unite au venit să participe şi să înveţe şi din nou rezultatele au fost fără precedent. Mai mult de o sută de suflete au îmbrăţişat Cauza lui Dumnezeu în decurs de nouă zile-şi mult mai mulţi şi-au exprimat interesul de a continua să înveţe despre Credinţă. De fapt, receptivitatea şi răspunsul au fost atât de mari încât agenţiile zonei geografice au trebuit să încheie faza de expansiune cu trei zile mai devreme, ca să se asigure că eforturile de consolidare puteau ţine pasul cu expansiunea. Ecouri din aceste trei zone geografice surori din Arizona răsună pe tot cuprinsul Statelor Unite.

Analiza precedentă demonstrează încă o dată, valoarea atitudinii de învăţare pe care comunitatea baha’i o manifestă din ce în ce mai mult. Faptul că adoptarea câtorva simple strategii a dus la o accelerare atât de remarcabilă a învăţării, în numai câteva luni, este o dovadă a capacităţii crescute a comunităţii. Ansamblul de cunoştinţe pe care prietenii se pot baza în promovarea creşterii unei zone geografice s-a mărit enorm datorită profunzimii înţelegerii dinamicii propovăduirii directe, înţelegere dobândită în cel de al doilea an al Planului.În fiecare zonă geografică, indiferent de stadiul ei prezent de dezvoltare, credincioşii pot gândi acum în termenii ciclurilor de activitate şi pot stabili un ritm al creşterii care se distinge printr-un val repetat de expansiune urmat de o perioadă de consolidare-o perioadă în timpul căreia atenţia acordată procesului de institut sporeşte rapid numărul resurselor umane necesare pentru a creşte nivelul de intensitate. Încape deci puţină îndoială că ţelul stabilirii a cel puţin 1500 de programe intensive de creştere până la sfârşitul planului de cinci ani este unul realizabil.