Web - Windows - iPhone
O culegere de fragmente din Scrierile Bahá'í Redactate de Departamentul de cercetare al Casei Universale a Dreptăţii Centrul Mondial Bahá'í
© Adunarea Spirituală Naţională a Bahá'ílor din România
Prima ediţie în limba română 1996„Cauza Domnului trebuie apărată de duşmanii Credinţei şi de aceia care seamănă seminţele îndoielii în inimile credincioşilor şi cea mai sigură protecţie este cunoaşterea...”
Desfăşurarea Credinţei lui Bahá'u'lláh este însoţită şi alimentată de încercări. Descriind torentul istoriei Bahá'í, Păzitorul a identificat un model de creştere care este caracterizat de „o serie de pulsaţii, o alternanţă de crize şi triumfuri, conducând Credinţa mai aproape de destinul său divin hotărât.”
Pe măsură ce importanţa Cauzei lui Dumnezeu creşte în ochii lumii, procesul intrării ei pe scena atenţiei publice, rezultând, în mare parte, din sacrificiile unice ale preaiubiţilor prieteni din Iran, se accelerează şi Credinţa este proiectată treptat şi inevitabil în următorul stadiu al dezvoltării ei, divin impulsionate. La adăpostul expansiunii ei relativ imperceptibile s au putut pune şi consolida temeliile Credinţei şi comunitatea a atins un nivel de stabilitate. Acum, odată cu intrarea Credinţei pe scena lumii, Casa Universală a Dreptăţii îndeamnă credincioşii de pretutindeni să nu se lase, nici măcar pentru un moment tulburaţi de vreo intensificare a opoziţiei faţă de Cauză. Mai degrabă să ne aprofundăm înţelegerea despre interacţiunea creatoare dintre criză şi victorie în evoluţia Credinţei şi să devenim şi mai conştienţi de puterea inerentă a Cauzei de a depăşi toate obstacolele care îi ameninţă progresul. Înarmaţi cu această cunoaştere să profităm de ocaziile care se ivesc, să ne confruntăm cu încercările trimise de Dumnezeu încrezători în invincibilitatea Cauzei şi progresul neabătut al Instituţiilor sale.
„Criză şi victorie” înlocuieşte mai mica culegere de fragmente apărută în noiembrie 1974, sub titlul „Mersul înainte al Credinţei”. Structurată pe trei teme largi „opoziţie”, „progres” şi „securitate” această culegere mai cuprinzătoare conţine mult material recent tradus şi publicat aici pentru prima dată.
Potrivită pentru aprofundări individuale sau colective, cu un index complet, facilitând localizarea temelor şi subiectelor, această importantă adăugire la literatura Bahá'í reprezintă o sursă inestimabilă de călăuzire şi ocrotire, la studiul căreia ne vom întoarce continuu pe măsură ce vom experimenta misterioasa desfăşurare a planului lui Dumnezeu în anii care vin.
CUPRINSI „Oştirile lumii pornesc din toate părţile asaltul”
II „Progresul de neoprit al Credinţei lui Bahá'u'lláh”
III „Securitatea nepreţuitei noastre Credinţe”„Oştirile lumii pornesc din toate părţile atacul”
FRAGMENTE DIN SCRIERILE LUI Bahá'u'lláh1. La începutul fiecărei Revelaţii au predominat nenorocirile, care mai târziu s au preschimbat într o mare prosperitate.
(The Advent of Divine Justice, p.82)2. Priviţi la generaţiile trecute. Fiţi martori cum de fiecare dată când Luceafărul mărinimiei Divine a revărsat lumina Revelaţiei Sale asupra lumii, oamenii din Vremea Sa s au ridicat împotriva Lui şi I au renegat Adevărul. Cei care erau consideraţi conducătorii oamenilor s au străduit neîncetat să şi împiedice discipolii să se întoarcă spre Cel care este oceanul nesfârşitei mărinimii divine...
Ai aflat cât de cumplite au fost suferinţele profeţilor lui Dumnezeu, a Mesagerilor şi Aleşilor Săi. Meditează o clipă asupra principiilor şi temeiurilor care au fost răspunzătoare de o astfel de prigonire. Niciodată, în nici o Dispensaţie, Profeţii lui Dumnezeu n au scăpat de defăimările duşmanilor, de cruzimea opresorilor, de acuzările făţişe ale învăţaţilor vremii lor care se înfăţişau sub masca integrităţii şi a cucerniciei. Zi şi noapte au îndurat astfel de chinuri încât nimeni în afară de Unicul, Adevăratul Dumnezeu, preaslăvită fie Slava Lui, nu le ar putea vreodată cunoaşte măsura.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, XXIII)
3. Aflaţi că încercările şi suferinţele au fost din timpuri imemoriale soarta Aleşilor lui Dumnezeu şi a celor preaiubiţi de El, a acelora dintre servitorii Săi care au fost detaşaţi de orice în afară de El, pe care nici mărfurile şi nici negoţul nu i a împiedicat să şi întoarcă gândul de la Cel Atotputernic, care nu au vorbit până când El nu a vorbit şi au acţionat potrivit poruncii Lui. Aceasta a fost metoda folosită de Dumnezeu în vechime şi aceasta va rămâne şi în viitor.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, LXVI)
4. ...Pe viaţa Mea! Inima mea suspină şi ochii mei varsă lacrimi pentru Cauza lui Dumnezeu şi pentru cei care nu înţeleg ceea ce spun şi îşi imaginează ceea ce nu pot cuprinde.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, C)5. Şi dacă o privighetoare1 se va ridica în zbor din pulberea sinelui, îşi va face sălaş sub rugul de trandafiri al inimii şi în melodii arabe şi dulci cântece iraniene va povesti misterele lui Dumnezeu din care doar un singur cuvânt a fost de ajuns spre a trezi la viaţă nouă trupurile celor morţi şi a insufla Sfântul Duh putredelor rămăşiţe pământeşti ale acestei existenţe vei zări o mie de gheare ale invidiei, o miriadă de ciocuri ale vrăşmăşiei vânându o şi căutând din toate puterile să o ducă la pieire...
O Prietenul Meu! Mulţi ogari hărţuiesc această gazelă a deşertului unicităţii; multe gheare au sfâşiat acest sturz al grădinii veşnice. Corbi nemiloşi stau în aşteptarea acestei păsări a raiului lui Dumnezeu şi vânătorii invidiei stau la pândă urmărind această căprioară a pajiştii iubirii.
(The Seven Valleys and the Four Valleys, p.20,.41)
6. Este clar şi evident că de câte ori Manifestările Sfinţeniei S au revelat, clericii din vremea lor au împiedicat oamenii să ajungă la calea adevărului. Acest lucru este mărturisit de toate hrisoavele Scripturilor şi Cărţilor Sfinte. Nici un Profet al lui Dumnezeu nu a fost făcut cunoscut oamenilor fără ca El să nu fi căzut victimă urii neînduplecate, ameninţării, renegării şi blestemului clericilor din vremea Sa.
Prevedem că în fiecare oraş oamenii se vor ridica să suprime Frumuseţea Binecuvântată, că prietenii acelui Domn al existenţei şi al Dorinţei de pe urmă a tuturor oamenilor, vor fugi din faţa asupritorului şi vor căuta refugiu în sălbăticie, în timp ce alţii se vor resemna şi cu o detaşare absolută îşi vor sacrifica vieţile pe cărarea Lui.
(Kitáb i Iqán, p.106, 165 6, 158, 248)EXTRASE DIN SCRIERILE ŞI CUVÂNTĂRILE LUI `ABDU'L Bahá
7. ...Prestigiul Credinţei lui Dumnezeu a crescut imens. Măreţia ei este acum clară. Se apropie ziua când ea va stârni un mare tumult în inimile oamenilor. Bucuraţi vă deci, o locuitori ai Americii, bucuraţi vă cu o infinită bucurie !
(The World Order of Bahá'u'lláh, p.79)8. ...În aceste zile Cauza lui Dumnezeu creşte rapid în putere în întreaga lume şi se răspândeşte pe zi ce trece tot mai departe spre limitele extreme ale pământului. Prin urmare, duşmanii săi din toate neamurile şi popoarele lumii devin agresivi, răuvoitori, invidioşi şi cumplit de potrivnici. Se cuvine ca cei iubiţi de Dumnezeu să dea dovadă de cea mai mare grijă şi prudenţă în toate lucrurile, fie ele mai mari sau mai mici, să se consulte împreună şi să reziste uniţi atacurilor instigatorilor la învrăjbire şi forţelor răului.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p.233)
9. O tu preaslăvită ramură a sfântului Copac al lui Lot!... Când eşti dispreţuită şi respinsă de către răufăcători nu fii descurajată şi de puterea şi încăpăţânarea celor îngânfaţi să nu te simţi nici jicnită şi nici grea la inimă, pentru că aceasta a fost calea sufletelor nepăsătoare din timpuri imemoriale. „O ce nenorociţi sunt oamenii! Nici un Mesager n a venit la ei fără să nu l fi bajocorit!” Într adevăr atacurile şi obstacolele puse de cei ignoranţi n au făcut decât să ducă la slăvirea Cuvântului lui Dumnezeu şi la răspândirea semnelor şi mărturiilor Lui pretutindeni. Dacă n ar fi existat această opoziţie a celor trufaşi, această îndârjire a defăimătorilor, acest strigăt din amvoane, acest plânset şi această tânguire a celor mari şi mici deopotrivă, aceste acuzaţii de necredinţă aduse de către ignoranţi, această larmă a nesăbuiţilor, cum ar fi putut vestea apariţiei Punctului Primordial şi al strălucitorului răsărit al Luceafărului lui Bahá să ajungă vreodată în est sau în vest? Cum altfel ar fi putut să fie planeta zguduită de la un pol la altul? Cum altfel ar fi putut Persia să devină focarul de revărsare a splendorilor şi Asia Mică inima radiind de frumuseţea lui Dumnezeu? Cum altfel ar fi putut flacăra Manifestării să se răspândească în Sud? Prin ce mijloace ar fi putut fi auzite chemările Domnului în îndepărtatul nord? Cum altfel ar fi putut fi auzite apelurile Sale pe continentele Americii şi în Africa cea neagră? Cum altfel ar fi putut cântecul cocoşului din Rai să pătrundă în acele urechi? Cum altfel ar fi putut încântătorii papagali ai Indiei să se năpustească asupra acestui zahăr sau privighetorile să şi înalţe trilurile dincolo de pământul Iracului? Ce altceva ar putea face estul şi vestul să dănţuiască, cum altfel ar putea acest Punct Sfinţit să devină tronul Frumuseţii lui Dumnezeu? Cum altfel ar putea Sinaiul să contemple această înflăcărată strălucire, cum ar putea flacăra Bunei Vestiri să împodobească acel munte? Cum altfel ar putea fi făcută Řara Sfântă pământul frumuseţii lui Dumnezeu şi sfânta vale Towa1 să devină tărâmul desăvârşirii şi harului, locul sacru unde Moise şi a lepădat încălţările? Cum ar putea fi purtate adierile raiului peste Valea Sfinţeniei, cum ar putea fi vreodată simţite înmiresmatele efluvii diafane, adiind dinspre grădinile Abhá, de către aceia ce sălăşuiesc în Insula Înverzită? Cum altfel ar fi putut fi vreodată îndeplinite făgăduielile Profeţilor, fericitele veşti ale sfinţilor Prooroci din trecut şi însufleţitoarele promisiuni făcute în acest Loc Sacru de către Manifestările lui Dumnezeu?
...Toate aceste binecuvântări şi daruri, mijloace de proclamare a Credinţei, s au ivit prin batjocura ignoranţilor, opoziţia nesăbuiţilor, încăpăţânarea celor fără minte, violenţa agresorului. Fără de aceste lucruri, veştile venirii lui Báb nu ar fi ajuns până azi nici măcar în ţinuturi învecinate. Prin urmare nu ar trebui să ne mâhnească niciodată, orbirea neştiutorilor, atacurile nesăbuiţilor, potrivnicia celor josnici şi meschini, nechibzuinţa clericilor, acuzaţiile de necredinţă aduse nouă de cei lipsiţi de minte. Aşa le a fost purtarea şi în vremurile trecute şi nu ar fi astfel dacă ar fi dintre cei care ştiu, dar ei sunt cufundaţi în întuneric şi nu se apropie de înţelegerea a ceea ce li se spune.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p.234 6)
10. ...prietenii din vest vor avea fără îndoială partea lor de nenorociri, aşa cum vor avea şi prietenii din est. Este inevitabil ca, mergând pe cărarea lui Bahá'u'lláh să nu devină şi ei ţinte ale persecuţiei asupritorilor.
Acum, cu siguranţă trebuie să deveniţi şi voi într o mică măsură tovarăşi ai mei şi să acceptaţi partea voastră de încercări şi suferinţe. Dar aceste episoade vor trece, în timp ce acea slavă nestrămutată şi viaţă eternă vor rămâne neschimbate în veci. Mai mult decât atât, aceste nenorociri vor fi cauza unor mari progrese.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p.238 9)
11. ...În această zi puterile tuturor conducătorilor religioşi sunt îndreptate spre dispersarea comunităţii Celui Atotmilostiv şi năruirea Edificiului Divin. Oştirile lumii, fie ele materiale, culturale sau politice pornesc din toate părţile asaltul, căci Cauza e măreaţă, foarte măreaţă. Măreţia ei este astăzi clară şi evidentă în ochii oamenilor.
Se cuvine ca toţi cei care au venit în umbra aripii protectoare a providenţei pline de har a lui Dumnezeu să arate cu ajutorul Său divin şi plin de îndurare, o astfel de vădită statornicie şi fermitate încât să reţiă toate privirile şi să uluiască minţile tuturor.
Pe vremea înălţării Spiritului (Iisus Hristos) grupul celor care acceptaseră noua Revelaţie nu număra mai mult de câteva suflete. Atât de intense au fost tulburarea şi neliniştea pe care acest eveniment le a stârnit, încât, pentru un timp aceste suflete au fost aproape copleşite de agitaţia şi confuzia lor. Apoi, câteva zile mai târziu, o femeie pe nume Maria Magdalena s a ridicat şi prin propriul său exemplu le a insuflat o statornicie şi o fermitate care i a făcut capabili să se ridice întru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Deşi, judecând după aparenţe, ei nu erau decât pescari şi boiangii, totuşi, prin sfintele Confirmări ale Cauzei lui Dumnezeu, ei au purtat pretutindeni miresmele divine, împrospătând răsuflările tuturor celor care au inhalat mireasma lor şi trezind la o viaţă nouă fiecare inimă pătrunzătoare .
Prindeţi deci curaj, o voi prieteni de încredere ai lui Dumnezeu, din apariţia acestei puteri viguroase şi atotstăpânitoare care a fost ca un spirit ce s a răspândit în corpul omenirii făcându l să vibreze prin pulsul său şi făcând stâlpii idolatriei să se zguduie şi să tremure.
(The Advent of Divine Justice, p.6)12. ...o mare mulţime de oameni se va ridica împotriva voastră, copleşindu vă de ocară şi batjocură, ferindu se de compania voastră şi acoperindu vă de ridicol. Totuşi, Tatăl Ceresc vă va ilumina în asemenea măsură încât asemeni razelor soarelui veţi risipi norii întunecaţi ai superstiţiei, veţi străluci glorioşi din Înaltul Cerului şi veţi ilumina faţa pământului. Trebuie să fiţi de neclintit în fermitatea voastră când aceste încercări vor începe să apară şi să daţi dovadă de îngăduinţă şi răbdare. Trebuie să le ţineţi piept cu extremă dragoste şi bunătate, consideraţi asuprirea şi persecuţia lor asemenea capriciului unor copii şi nu acordaţi nici un fel de importanţă indiferent ce ar face. Căci în cele din urmă lumina Împărăţiei va copleşi întunericul lumii iar înălţarea şi măreţia rangului vostru vor deveni clare şi evidente. Fiţi bine încredinţaţi de aceasta.
(Star of the West , vol.I no.10, 8 sept.1910, pag.1 2)
13. ...În scurtă vreme răufăcătorii se vor ridica să i copleşească cu acuzaţii pe adevăraţii credincioşi şi îşi vor revărsa ura asupra comunităţii celor fideli. În fiecare zi ei le vor provoca o rană vie, în fiecare ceas vor da o lovitură ameţitoare. Reproşând prietenilor dragostea pe care o poartă lui Bahá'u'lláh şi lui `Abdu'l Bahá ei vor considera justificate acuzaţiile lor, batjocurile şi pizma lor şi nu vor precupeţi nici un efort să facă prietenilor tot răul care le va sta în putinţă. O astfel de comportare este una şi aceeaşi cu obiceiurile şi practicile oamenilor din vechime: în secolele apuse, în zilele apariţiei sfintelor Manifestări, oamenii s au comportat în acelaşi mod şi acum, în aceste zile este inevitabil ca ei să nu repete astfel de acţiuni ba chiar mai mult decât atât, să nu acţioneze cu mai multă îndărătnicie decât înainte... Aşadar cu siguranţă vei îndura nenorociri, încercări şi nedreptăţi de dragul Frumuseţii Binecuvântate; totuşi aceste suferinţe vor fi cele mai pure dovezi de mărinimie şi daruri şi o mărturie a acceptării tale la Pragul Divin.
14. Dar după ce eu vă voi părăsi, unii oameni se vor ridica împotriva voastră, copleşindu vă cu persecuţii în înverşunarea lor, iar în ziare vor apărea articole publicate împotriva Cauzei. Bazaţi vă pe siguranţa statorniciei. Fiţi chibzuiţi şi senini, aducându vă aminte că acesta este inofensivul ciripit al vrăbiilor şi se va stinge curând. Prin urmare scopul meu este să vă previn şi să vă întăresc împotriva acuzaţiilor, criticilor, vorbelor de ocară şi batjocurii din articolele de ziar sau din alte publicaţii. Nu fiţi tulburaţi de ele. Ele sunt însăşi confirmarea Cauzei, însăşi sursa progresului Mişcării. Fie ca Dumnezeu să confirme ziua în care douăzeci de slujitori ai bisericii se vor ridica şi cu capetele descoperite vor striga din toate puterile că Bahá'íi sunt nechibzuiţi. Mi ar plăcea să văd această zi, căci aceasta este ziua în care Cauza Domnului se va răspândi. Bahá'u'lláh i a numit pe aceştia curierii Cauzei. Ei vor proclama din amvoane că Bahá'íi sunt nebuni, că sunt oameni răi şi necinstiţi, dar fiţi statornici şi neclintiţi în Cauza lui Dumnezeu. Ei vor răspândi mesajul lui Bahá'u'lláh.
(The Promulgation of Universal Peace, p.428 30)15. Sunt totuşi încredinţat şi întărit de convingerea, nicicând umbrită în mintea mea, că orice eveniment s ar întâmpla în Cauza lui Dumnezeu, oricât de neliniştitor în efectele sale imediate, este plin de o infinită înţelepciune şi tinde în cele din urmă să promoveze interesele sale în lume. Într adevăr experienţele noastre din trecutul îndepărtat la fel ca şi cele ale evenimentelor recente sunt prea numeroase şi variate pentru ca să dea loc neîncrederii sau îndoielii cu privire la adevărul acestui principiu de bază un principiu pe care, în vâltoarea vicisitudinilor sacrei noastre misiuni în această lume nu trebuie niciodată să l neglijăm sau să l uităm...
Adevărat, Cauza, ca orice altă mişcare îşi are propriile sale obstacole, complicaţii şi dificultăţi neprevăzute, dar spre deosebire de orice altă organizare umană ea insuflă un spirit de Credinţă şi Devotament care nu şi poate pierde niciodată puterea de a ne determina să facem eforturi sincere şi reînnoite pentru a înfrunta aceste dificultăţi şi a atenua toate conflictele care pot şi trebuie să se ivească.
(23 Decembrie 1922, Adunării Spirituale Naţionale a Statelor Unite şi Canadei, Bahá'í Administration, p.27, 28)
16. Pe de o parte remarcabilele revelaţii ale Testamentului Celui Preaiubit, atât de uluitor în toate aspectele sale, atât de energic în toate dispoziţiile sale, au provocat şi au uimit cele mai ascuţite minţi, în timp ce confuzia mereu crescândă a lumii ameninţată ca niciodată înainte de forţe dezintegratoare şi de aprige rivalităţi, de noi tulburări şi de o gravă dezordine, aproape au copleşit inima şi au înăbuşit până şi zelul celui mai entuziast dintre cei care cred în destinul omenirii.
Şi totuşi, cât de des părem să uităm avertismentele c lare şi repetate ale preaiubitului nostru Dascăl care, mai ales în timpul ultimilor ani ai misiunii Sale pe pământ, a pus accentul pe „cumplitele teste mentale”, care se vor abate în mod inevitabil asupra preaiubiţilor Săi din Vest teste care îi vor curăţi, îi vor purifica şi îi vor pregăti pentru nobila lor misiune în viaţă.
(14 noiembrie 1923, către Bahá'íi din America, Bahá'í Administration, p.50)
17. Faptul că, în zilele care vor veni Cauza lui Dumnezeu va trebui să treacă prin multe momente grele şi să traverseze stadii critice în pregătirea sa pentru gloriile făgăduitei sale supremaţii în noua lume, a fost necontenit afirmat, fără putinţă de tăgadă, de către răposatul nostru Dascăl şi ne este din plin dovedit de trecutul său eroic şi de tumultoasa sa istorie.
(23 februarie 1924, către Bahá'íi din America, Bahá'í Administration, p.60 61)
18. Nu putem crede că pe măsură ce Mişcarea creşte în putere, în autoritate şi în influenţă, dilemele şi suferinţele cu care a trebuit să se lupte în trecut vor descreşte în mod corespunzător şi vor dispărea. Ba chiar mai mult decât atât, pe măsură ce puterea ei creşte fanaticii apărători ai fortăreţelor ortodoxiei, oricare ar fi numele lor, dându şi seama de influenţa pătrunzătoare a acestei Credinţe în creştere se vor ridica şi îşi vor încorda toate puterile pentru a i întuneca lumina şi a i discredita numele.
(12 februarie 1927, către Bahá'íi din Vest, Bahá'í Administration, p.123)
19. Fie ca fiecare adept sincer al Cauzei lui Bahá'u'lláh să şi dea seama că furtunile pe care această pătrunzătoare Credinţă a lui Dumnezeu va trebui să le întâmpine, pe măsură ce procesul de dezintegrare a societăţii avansează vor fi mai crunte decât oricare dintre cele pe care ea le a încercat în trecut. Fie ca el să fie conştient că de îndată ce întreaga măsură a uluitoarei revendicări a Credinţei lui Bahá'u'lláh va fi recunoscută de către acele străvechi şi puternice fortăreţe ale ortodoxiei, ale căror scop deliberat este să menţină controlul asupra gândurilor şi conştiinţelor oamenilor, această Credinţă nou născută va avea de luptat cu duşmani mai puternici şi mai perfizi decât cei mai cruzi torţionari şi cei mai fanatici clerici care au năpăstuit o în trecut. Câţi duşmani nu ar putea apare în decursul convulsiilor care vor cuprinde o civilizaţie muribundă şi care vor multiplica infamiile cu care ea a fost deja împovărată!
Trebuie doar să ne referim la avertismentele rostite de `Abdu'l Bahá, pentru ca să putem realiza mărimea şi caracterul forţelor care sunt destinate să se împotrivească Credinţei sfinte a lui Dumnezeu. Într o vreme în care lumina favorabilă a Revelaţiei Bahá'í abia începuse să se ivească deasupra Vestului, în cele mai întunecate momente ale vieţii Sale, sub regimul lui `Abdu'l Hamíd, pe când era pregătit spre a fi deportat spre cele mai neprimitoare ţinuturi ale Africii de Nord, în mesajul Său de despărţire către vărul lui Báb, El a rostit aceste cuvinte profetice: „Cât de mare, cât de măreaţă este Cauza!” Cât de înverşunat atacul tuturor popoarelor şi neamurilor pământului. În scurtă vreme protestele mulţimilor din Africa, din America, ţipătul europeanului şi al turcului, vaietul Indiei şi Chinei se vor face auzite de pretutindeni. Fiecare în parte şi toate la un loc se vor ridica cu toată puterea lor spre a se opune Cauzei Sale. Atunci cavalerii Domnului susţinuţi din înalturi de harul Său, întăriţi prin credinţă, ajutaţi de puterea înţelegerii şi îmbărbătaţi de legiunile Legământului se vor ridica şi vor face clar adevărul acestui verset: „Priviţi haosul care a cuprins triburile învinşilor!”
Cuvintele Sale prevestesc o luptă uluitoare şi în acelaşi timp ele dovedesc victoria deplină pe care partizanii Celui mai Mare Nume sunt sortiţi să o obţină în cele din urmă. Popoare, naţiuni, adepţi ai diverselor credinţe se vor ridica împreună şi rând pe rând, să îi zdrobească unitatea, să îi macine puterile şi să îi ponegrească numele sfânt. Ei vor ataca nu numai spiritul pe care ea îl imprimă, dar şi administraţia care este canalul, instrumentul, expresia vie a acestui spirit. Pentru că pe măsură ce autoritatea cu care Bahá'u'lláh a investit viitoarea Comunitate Bahá'í devine din ce în ce mai evidentă, provocarea care va fi lansată din toate părţile adevărurilor pe care ea le păstrează cu sfinţenie, va fi din ce în ce mai vehementă.
(The World Order of Bahá'u'lláh, p.17 18)2 0. Separarea care s a produs între instituţiile Credinţei Bahá'í şi organizaţiile ecleziastice islamice care i se opun o mişcare care a început în Egipt şi se răspândeşte acum continuu în Orientul Mijlociu şi îşi va extinde cu timpul influenţa şi în Vest impune fiecărui adept credincios Cauzei să se reţină de la orice cuvânt sau acţiune care ar putea prejudicia poziţia pe care inamicii noştrii au proclamat o şi instituit o de bună voie în ultimii ani. Această dezvoltare istorică ale cărei începuturi nu au putut fi nici recunoscute şi nici măcar anticipate în anii premergători trecerii în nefiinţă a lui `Abdu'l Bahá se poate spune că a marcat Epoca Formativă a Credinţei noastre şi a pregătit calea pentru consolidarea Ordinii sale administrative. Pe măsură ce această mişcare capătă avânt şi primeşte impulsuri repetate prin atitudinea şi acţiunea viitoare a autorităţilor civile din Persia, ea îşi va manifesta în mod inevitabil repercursiunile în Vest şi va aţâţa pe conducătorii Bisericii şi în cele din urmă autorităţile civile să i înfrunte revendicările şi, în ultimă instanţă să recunoască statutul independent al Religiei lui Bahá'u'lláh ... Adversarii noştri din Est au pornit lupta. Viitorii noştri oponenţi din Vest, la rândul lor, se vor ridica să o ducă într un alt stadiu. Ne revine datoria, anticipând această inevitabilă luptă, de a susţine fără echivoc şi cu deplină loialitate integritatea Credinţei noastre şi de a demonstra trăsăturile distinctive ale instituţiilor ei divin desemnate.
(15 iunie1935, Messages to America, p. 4 5)21. Nici un observator imparţial nu poate să nu admită faptul că forţele necredinţei, ale unei filosofii pur materialiste, ale unui păgânism făţiş s au dezlănţuit şi acum se răspândesc, şi consolidându se încep să invadeze unele dintre cele mai puternice instituţii creştine ale lumii apusene. Puţini, dacă vor exista şi aceştia, dintre cei care urmăresc cu atenţie progresul Credinţei ar fi înclinaţi să cerceteze faptul că aceste instituţii devin din ce în ce mai îndărătnice, că puţine dintre ele sunt deja vag conştiente de influenţa Cauzei lui Bahá'u'lláh care se răspândeşte pretutindeni, că pe măsură ce puterea care le este acordată se deteriorează şi disciplina lor slăbeşte, vor privi ridicarea Noii Ordini Mondiale cu o groază din ce în ce mai profundă şi treptat vor dispune la atacarea ei şi că o astfel de opoziţie, la rândul ei, le va accelera declinul.
Această ameninţare a secularismului care a atacat Islamul şi subminează acum ultimele instituţii rămase ale acestuia, care a invadat Persia, a pătruns în India şi şi a înălţat capul triumfător în Turcia, s a manifestat deja atât în Europa cât şi în America şi contestă în grade diferite şi sub diverse forme şi denumiri principiile de bază ale fiecăreia dintre religiile întemeiate...
(The World Order of Bahá'u'lláh, p.180 1)22. ...rodnici sunt cu adevărat anii care se întrevăd la orizont pentru noi toţi. Procesele îngemănate de dezintegrare internă şi haos extern se accelerează pe zi ce trece şi se îndreaptă în mod inexorabil spre un apogeu... Comunitatea Celui Mai Mare Nume, drojdia care trebuie să dospească masele, rămăşiţa aleasă care trebuie să supravieţuiască prăbuşirii vechii, discreditatei şi şubredei Ordini şi să ajute la desfăşurarea uneia noi în locul ei, este gata, vigilentă, cu o viziune clară, decisă... Înverşunate şi multiple vor fi atacurile prin care guvernele, rasele, clasele şi religiile, invidioase de creşterea prestigiului ei şi înfricoşate de consolidarea puterii sale vor căuta să îi înăbuşe glasul şi să îi macine temeliile. Neafectată de relativa obscuritate care o înconjoară în prezent şi neînfricată în faţa forţelor care în viitor i se vor alinia împotrivă, această comunitate, faţă de care pot să am doar încredere, indiferent cât de dureroase vor fi agoniile unei epoci a „facerii”, îşi va urma destinul neabătută pe drumul său, cu o seninătate de netulburat, neclintită în hotărârea sa, de nezdruncinat în convingerile sale.
(5 iulie 1938, Messages to America, p.14)23. ...cum pot începuturile unei revoluţii mondiale dezlănţuind forţe care afectează atât de grav echilibrul social, religios, politic şi economic al unei societăţi organizate, aruncând în haos şi confuzie sisteme politice, doctrine rasiale, concepţii sociale, standarde culturale, asociaţii religioase şi relaţii comerciale cum pot astfel de tulburări, pe o scară atât de vastă, atât de nemaipomenite, să nu aibă repercursiuni asupra instituţiilor unei Credinţe de o vârstă atât de fragedă, ale cărei învăţături au o legătură directă şi vitală cu fiecare din aceste sfere ale vieţii şi comportamentului uman?
Nu e de mirare aşadar, dacă cei care poartă sus stindardul unei Credinţe cu o asemenea putere de răspândire, al unei Cauze atât de provocatoare, se descoperă ei înşişi afectaţi de impactul acestor forţe care zguduie lumea. Nu e de mirare dacă ei descoperă că în toiul acestui vârtej de pasiuni puternice libertatea lor a fost restrânsă, principiile lor nesocotite, instituţiile lor atacate, motivaţiile lor defăimate, autoritatea lor periclitată, revendicarea lor respinsă...
Şi de asemenea nu ar trebui să treacă neobservată nici una dintre multiplele oportunităţi ale unei ordini total diferite, pe care evoluţia Credinţei însăşi, fie în centrul ei mondial, fie pe continentul Nord American, fie chiar şi în cele mai îndepărtate regiuni ale pământului trebuie să le creeze, chemându i încă o dată pe credincioşii americani să joace un rol nu mai puţin important decât cel care le a revenit anterior prin contribuţiile lor colective la propagarea Cauzei lui Bahá'u'lláh. În acest moment pot doar să citez la întâmplare câteva din aceste oportunităţi, care se reliefează cu precădere, în orice încercare de a cerceta posibilităţile viitorului:...
...eliberarea comunităţilor Bahá'í din cătuşele ortodoxiei religioase în unele ţări islamice ca Persia, Irac şi Egipt şi recunoaşterea de durată, de către autorităţile civile d in acele state, a statutului independent şi a caracterului religios al Adunărilor Bahá'í, Naţionale şi Locale; măsurile de precauţie şi apărare care trebuie elaborate, coordonate şi duse la îndeplinire spre a contracara întreaga forţă a inevitabilelor atacuri pe care eforturile concertate ale organizaţiilor ecleziastice de diverse confesiuni le vor lansa progresiv şi le vor susţine implacabil; şi în sfârşit, dar nu în cele din urmă, numeroasele probleme cărora trebuie să li se facă faţă, obstacolele care trebuie depăşite şi responsabilităţile care trebuie asumate pentru a permite unei Credinţe dureros încercate să treacă prin stadii succesive de deplină obscuritate, de represiune activă şi de emancipare completă, conducând rând pe rând la recunoaşterea ei ca şi Credinţă independentă, bucurându se de statutul de deplină egalitate cu religiile surori, urmată de întemeierea şi recunoaşterea ei ca religie de Stat, care la rândul ei trebuie să deschidă calea către asumarea drepturilor şi prerogativelor asociate cu statul Bahá'í, funcţionând în plenitudinea puterilor sale, un stadiu care trebuie să culmineze în cele din urmă cu formarea Federaţiei Comunităţii Mondiale Bahá'í, însufleţite exclusiv de spirit şi operând doar în directă conformitate cu legile şi principiile lui Bahá'u'lláh...
În purtarea acestei duble cruciade, vitejii războinici luptând în numele şi pentru Cauza lui Bahá'u'lláh trebuie în mod necesar să întâmpine o neînduplecată rezistenţă şi să sufere multe înfrângeri. Propriile lor instincte, nu mai puţin decât furia forţelor conservatoare, opoziţia intereselor financiare şi obiecţiile unei generaţii corupte aflate în căutare de plăceri, trebuie luate în considerare, contracarate cu hotărâre şi complet învinse. Pe măsură ce mijloacele defensive pentru apropiata luptă sunt organizate şi extinse, furtuni de abuzuri şi ridiculizare, campanii de condamnare şi prezentare denaturată se pot dezlănţui împotriva lor. Ei ar putea descoperi în curând Credinţa lor atacată, motivaţiile lor denaturate, aspiraţiile lor luate în derâdere, scopurile lor defăimate, influenţa lor slăbită, autoritatea lor subminată, instituţiile lor batjocorite şi Cauza lor părăsită din când în când de câţiva care, ori vor fi incapabili să aprecieze natura idealurilor lor, ori nu vor voi să poarte povara criticilor crescânde pe care o astfel de luptă în mod sigur le presupune. Pentru că `Abdu'l Bahá, preaiubitul Dascăl, a profeţit „multe încercări se vor abate asupra voastră. Veţi avea parte de necazuri şi suferinţele vă vor copleşi.”
Să nu lăsăm totuşi, invincibila armată a lui Bahá'u'lláh, care în Vest şi într unul din centrele potenţiale de încordare trebuie să poarte, în numele Lui şi de dragul Lui, una dintre cele mai aprige şi glorioase bătălii, să se teamă de critici, care ar putea fi îndreptate împotriva ei. Să nu o lăsăm să fie reţinută de nici un fel de condamnare cu care limba defăimătorului ar putea căuta să i înjosească motivaţiile. Să nu o lăsăm să dea înapoi în faţa înfricoşătoarei înaintări a forţelor fanatismului, ortodoxiei, corupţiei şi prejudecăţii care ar putea fi îndreptate împotriva ei. Vocea criticii este o voce care indirect consolidează proclamarea Cauzei. Lipsa de popularitate serveşte doar la a scoate şi mai tare în relief contrastul dintre ea şi adversarii ei, în timp ce surghiunirea este ea însăşi puterea magnetică care trebuie, în cele din urmă, să atragă de partea sa pe cei mai zgomotoşi şi mai înrăiţi dintre duşmanii ei.
(The Advent of Divine Justice, p.2 3,14 15, 41 42)
24. Nici expunerea remarcabilelor trăsături ale unei perioade a tât de binecuvântate şi rodnice nu ar putea omite menţionarea profeţiilor pe care le a înscris pana infailibilă a celui care a fost numit Centrul Legământului lui Bahá'u'lláh! Acestea prevestesc violenţa atacului pe care progresul de neoprit al Credinţei trebuie să îl provoace în Vest, în India şi în Extremul Orient când va întâlni îndelung veneratele ordine preoţeşti ale religiilor creştine, budiste şi hinduse. Ele prevestesc tulburarea pe care eliberarea sa din lanţurile religiei ortodoxe o va provoca pe continentele american, european, asiatic şi african.
(God Passes by, p.315 )25. Indiferent cât de lungă va fi perioada care îi desparte de victoria finală, oricât de dificilă ar fi sarcina lor, oricât de impresionante ar fi eforturile care li se cer, oricât de întunecate ar fi zilele pe care omenirea nedumerită şi greu încercată trebuie să le traverseze în acest ceas al facerii, oricât de aspre ar fi încercările cu care cei care trebuie să îi salveze soarta vor fi confruntaţi, oricât de ascuţite ar fi săgeţile pe care duşmanii lor de acum, ca şi cei pe care Providenţa, prin misterioasa Sa poruncă îi va ridica dinăuntru sau dinafară, le ar putea lansa asupra lor, oricât de chinuitoare ar fi greaua încercare a separării temporare de inima şi de centrul nervos al Credinţei lor, pe care viitoare tulburări neprevăzute ar putea o impune, îi conjur pe preţiosul sânge vărsat cu atâta abundenţă, pe vieţile nenumăraţilor sfinţi şi eroi care au fost jertfiţi, pe supremul, gloriosul sacrificiu al Profetului Vestitor al Credinţei noastre, pe calvarurile pe care Însuşi Fondatorul le a îndurat de bunăvoie astfel încât Cauza Sa să trăiască, Ordinea Sa să poată salva o lume dezbinată şi Slava ei să se poată revărsa asupra întregii planete îi conjur, pe măsură ce această oră solemnă se apropie să se hotărască ca nicicând să nu dea înapoi, nicicând să nu şovăie şi nicicând să nu şi afle tihna până când fiecare obiectiv din Planurile ce urmează a fi proclamate la o dată ulterioară nu va fi fost pe deplin înfăptuit.
(30 iunie 1952, Messages to the Bahá'í World, p.38 9)
26. ... netulburaţi de protestele pe care exponenţii ortodoxiei religioase le vor ridica cu siguranţă, sau de măsurile restrictive pe care conducătorii politici le ar putea impune, fără să se sperie de numărul lor mic şi de multitudinea potenţialilor adversari, dotaţi cu arme eficiente pe care propriile lor mâini le au făurit încet şi cu trudă întru întâmpinarea acestei glorioase şi inevitabile ciocniri cu forţele organizate ale superstiţiei, corupţiei şi necredinţei; punându şi toată încrederea în forţa fără pereche a învăţăturilor lui Bahá'u'lláh, în puterea atotbiruitoare a tăriei Sale şi în infaibilitatea glorioasei şi des repetatelor sale promisiuni, fie ca ei să înainteze cu forţă.
(18 iulie 1953, Citadel of Faith, p.120)27. Problemele administrative cu care vă confruntaţi sunt diverse şi complexe. Opoziţia pe care o Credinţă nou născută trebuie în mod necesar să o întâmpine, mai cu seamă din partea conducătorilor ortodoxiei religioase în ţările islamice din nord, va deveni din ce în ce mai făţişă şi mai neîndurătoare pe măsură ce instituţiile Credinţei se vor multiplica.
(Scrisul de mână a lui Shoghi Effendi, anexat la o scrisoare datată 2 iulie 1956 scrisă din partea sa unei Adunări Spirituale Naţionale din Africa)
EXTRASE DIN SCRISORILE SCRISE DIN PARTEA LUI SHOGHI EFFENDI
28. ... căci istoria Cauzei, mai cu seamă în Persia, este o ilustrare clară a adevărului că astfel de persecuţii servesc în mod invariabil la întărirea credincioşilor în credinţa lor, stimulând puterile spirituale latente din inimile lor şi trezind în ei o conştiinţă nouă şi mai profundă a îndatoririlor şi responsabilităţilor faţă de Credinţă. Într adevăr, simplul progres al Cauzei, provocând ura şi invidia popoarelor şi naţiunilor, crează prin el însuşi astfel de dificultăţi şi obstacole, încât doar spiritul său divin le poate învinge. `Abdu'l Bahá a afirmat în mod stăruitor că duşmănia şi opoziţia lumii vor creşte direct proporţional cu răspândirea şi progresul Credinţei. Cu cât va fi mai mare zelul credincioşilor şi mai izbitor efectul realizărilor lor, cu atât va fi mai evidentă opoziţia duşmanilor.
(20 martie 1935, unei Adunări Spirituale Naţionale)
29. El îşi dă seama perfect de dificultăţile pe care prietenii nu numai din centrul vostru, ci din întreaga lume le întâmpină zilnic în încercarea lor de a întemeia şi perfecţiona structura administrativă a Credinţei. Totuşi, el consideră aceste dificultăţi şi obstacole ca fiind inevitabile, ele fiind inerente însuşi procesului prin care Cauza lui Bahá'u'lláh este destinată să se dezvolte şi în cele din urmă, să şi impună supremaţia asupra lumii. Astfel de dificultăţi sunt nu numai inevitabile, dar ele trebuie privite într adevăr ca încercări trimise de Dumnezeu, prin care prietenii cu siguranţă îşi pot îmbogăţi şi perfecţiona energiile latente, spirituale şi morale şi în acest mod vor ajuta la întemeierea acelei civilizaţii Divine care le a fost promisă de Dumnezeu.
Încercările şi suferinţele, ne a averizat Bahá'u'lláh în repetate rânduri în Tabletele Sale, sunt întocmai ca şi uleiul care alimentează lampa. Cauza nu îşi poate revela deplina splendoare decît dacă şi numai atunci cînd întâmpină şi depăşeşte cu succes toate obstacolele care dintr un moment în altul îi apar în cale şi pentru un timp par să i ameninţe însăşi structura. Astfel de obstacole, teste şi încercări sunt cu adevărat binecuvântări disimulate şi astfel sunt menite să contribuie la promovarea Credinţei.
(31 iulie 1935 unui credincios)30. ...deşi el a fost într adevăr întristat să afle despre continua şi perfida opoziţie pe care duşmanii Cauzei din... şi mai ales elementele din rândul clerului o manifestă faţă de credincioşii din acel centru. El doreşte ca tu să i îndemni pe prieteni să nu îşi piardă elanul şi să nu se lase câtuşi de puţin descurajaţi, ci să continue cu reînnoită hotărâre, unitate şi vigoare sarcina lor sacră de răspândire şi întemeiere a Credinţei, încrezători în viitorul glorios care îi aşteaptă. Cu cât va fi mai mare numărul persecuţiilor şi cu cât ele vor deveni mai intense, cu atât mai adâncă ar trebui să fie credinţa lor în misiunea unică pe care Bahá'u'lláh le a încredinţat o şi cu atât mai mare zelul lor în a contribui la grăbirea completei ei îndepliniri.
Această Cauză, ca orice Cauză Divină, nu poate fi efectiv întemeiată, decât dacă întâmpină şi învinge cu vitejie forţele opoziţiei care o asaltează. Istoria Credinţei este în ea însăşi o dovadă suficientă a acestui lucru. Încercările şi persecuţiile au fost şi vor continua să fie destinul celor aleşi de Dumnezeu. Dar acestea ar trebui să fie considerate de ei ca binecuvântări disimulate, deoarece prin ele credinţa lor va fi însufleţită, purificată şi întărită. Bahá'u'lláh compară astfel de încercări chinuitoare cu uleiul care alimentează lampa Cauzei lui Dumnezeu.
Prietenii ar trebui prin urmare, să nu îşi asume o atitudine de simplă resemnare în faţa persecuţiilor. Ar trebui mai degrabă să le primească cu bucurie şi să le folosească drept mijloace pentru propria lor înălţare spirituală şi pentru promovarea Cauzei. Pe măsură ce Credinţa devine mai puternică şi atrage deosebita atenţie şi consideraţie a lumii din afară, prietenii trebuie să se aştepte la o similară dacă nu la o mai mare creştere a forţelor de opoziţie, care din toate direcţiile, atât laice şi religioase, se vor reuni spre a submina însăşi temeliile existenţei sale. Consecinţa finală a unei astfel de lupte care va fi cu siguranţă gigantică ne este clară nouă, credincioşilor. Credinţa născută din Dumnezeu şi călăuzită de spiritul Său Divin şi atotpătrunzător nu poate în final decât să triumfe şi să se întemeieze pe deplin, indiferent cât de persistente şi insidioase ar fi forţele cu care ar trebui să lupte. Prietenii ar trebui să fie încrezători şi să acţioneze cu extremă înţelepciune şi moderaţie şi mai ales ar trebui să se abţină de la orice fel de act provocator. Viitorul este în mod sigur al lor.
(24 iunie 1936, unui credincios)31. ... El se teme mai degrabă pentru acei prieteni care, datorită faptului că nu şi au dat seama suficient de bine de puterea divină care se manifestă în mod misterios în sânul Credinţei, sunt înclinaţi să privească astfel de evenimente ca pe dangătul funebru de înmormântare al Cauzei. În toate comunicările făcute prietenilor în ultimele săptămâni el a insistat întotdeauna, şi vrea ca tu să faci acelaşi lucru în toate conversaţiile şi toată corespondenţa cu ei, asupra faptului că mai devreme sau mai târziu Cauza trebuie să sufere tot felul de atacuri şi de persecuţii, că acestea sunt de fapt sângele dătător de viaţă al instituţiilor sale şi constituie o parte inseparabilă şi intrinsecă a dezvoltării şi creşterii sale. Încercările şi suferinţele sunt, după cum spune Bahá'u'lláh, uleiul care alimentează lampa Cauzei şi ele sunt cu adevărat, binecuvântări disimulate. Prietenii ar trebui deci să fie încredinţaţi că toate aceste atacuri la care Cauza este supusă acum în... sunt o parte necesară a dezvoltării Cauzei şi că rezultatul lor va fi benefic celor mai de seamă interese ale sale.
(31 august 1937, unui credincios)32. ... mai târziu, când pe de o parte progresul Cauzei, pe de altă parte declinul corespunzător al organizaţiilor ecleziastice îi vor incita în mod inevitabil pe conducătorii ecleziastici creştini să se opună cu vehemenţă şi să submineze Cauza, atunci credincioşii vor avea şansa reală de a apăra şi susţine Cauza.
(25 mai 1938, unei Adunări Spirituale Naţionale)33. Pare deopotrivă ciudat şi vrednic de plâns faptul că Biserica şi clerul trebuie să fie întotdeauna, în toate epocile, cei mai înrăiţi duşmani ai însuşi Adevărului pentru a cărui primire ei îi povăţuiesc neîncetat pe enoriaşii lor să fie pregătiţi! Ei au devenit atât de puternic ataşaţi formei încât însuşi fondul îi eludează!
Totuşi astfel de acuzaţii ca cele pe care preotul vostru le a făcut publice împotriva d voastră şi a Credinţei Bahá'í nu poate dăuna Cauzei în nici un fel, dimpotrivă ele pot doar servi la răspândirea numelui ei în afară şi la afirmarea ei ca religie independentă.
(17 februarie 1945, unui credincios)34. Este foarte rău că unii prieteni au părăsit Credinţa datorită presiunii conducătorilor Bisericii. Desigur, opoziţia conducătorilor Bisericii era inevitabilă. Învăţătorul a prezis că acest lucru se va întâmpla şi în acelaşi mod însăşi natura evenimentelor prin care Credinţa creşte şi se dezvoltă, luând membrii din rândurile Bisericii, va declanşa o reacţie a Bisericii împotriva noastră. Trebuie să păstrăm în minte faptul că fiecare atac venit din partea conducătorilor religioşi în trecut a fost un mijloc pentru însăşi dezvoltarea Credinţei, pentru că aceia care ascultă atacurile nu pot să nu fie impresionaţi de puritatea şi sinceritatea Credinţei.
(19 iulie 1957, unui Bahá'í)EXTRASE DINTR O SCRISOARE REDACTATĂ DE CASA UNIVERSALĂ A DREPTĂŘII
35. Minunatele victorii câştigate în numele lui Bahá'u'lláh... şi triumfurile din ce în ce mai des obţinute de devotaţii şi înflăcăraţii Săi adoratori din toate ţările vor duce fără îndoială la incitarea duşmanilor interni şi externi ai Credinţei, la noi încercări de a ataca Cauza şi de a înnăbuşi entuziasmul adepţilor săi...
... desfăşurarea progresivă şi mersul înainte al Credinţei lui Dumnezeu trebuie să stârnească adversari, prevestind fără putinţă de tăgadă opoziţia întregii lumi, care trebuie să urmeze şi asigurându ne fără echivoc de victoria finală.
Simţim cu putere că... a venit timpul ca ei (prietenii) să înfrunte în mod decis inevitabilitatea opoziţiilor critice care le stau în faţă, să vă acorde întregul lor sprijin la respingerea cu încredere şi hotărâre a „săgeţilor” care vor fi ridicate împotriva lor de „duşmanii lor prezenţi, ca şi de aceia pe care Providenţa prin misterioasa ei poruncă îi va ridica din interior şi exterior”, să şi aducă contribuţia şi să dea posibilitatea Credinţei lui Dumnezeu să se ridice spre înălţimi mai impunătoare, să dobândească noi triumfuri remarcabile şi să străbată mai multe stadii vitale în calea sa predestinată spre o victorie deplină şi spre o supremaţie mondială.
(26 noiembrie1974, tuturor Adunărilor Spirituale Naţionale)
EXTRASE DIN SCRISORI REDACTATE DIN PARTEA CASEI UNIVERSALE A DREPTĂŘII
36. ... Casa Universală a Dreptăţii ne instruieşte să spunem că este de aşteptat să fie scrise cărţi împotriva Credinţei, încercând să i denatureze învăţăturile, să i denigreze realizările, să i defăimeze pe Fondatorii şi pe conducătorii ei şi să i distrugă însăşi temeliile. Prietenii nu ar trebui să fie exagerat de îngrijoraţi când aceste cărţi vor apărea şi desigur nu ar trebui să se discute prea mult asupra acestora.
(30 martie 1976, unei Adunări Spirituale Naţionale)
37. Pe măsură ce progresaţi în munca voastră de propovăduire şi de proclamare cu siguranţă vor apărea din ce în ce mai multe confruntări cu instituţiile religiilor mai vechi din... şi o astfel de fermitate demonstrată de către... este ceea ce va aduce respect pentru Cauză şi va atrage confirmările lui Bahá'u'lláh.
(7 iunie 1981, unei Adunări Spirituale Naţionale)38. ...în aceste zile Bahá'íi se pot aştepta ca flacăra fanatismului să fie aţâţată în rândurile duşmanilor Credinţei din ţările musulmane. În confruntarea cu aceste atacuri prietenii ar trebui să înveţe să combine spiritul fermităţii şi al curajului cu cel al dragostei şi înţelepciunii. Ei ar trebui să evite discuţiile în contradictoriu şi conflictele şi să se comporte ei înşişi de aşa manieră încât să nu stârnească represalii. Acest lucru presupune discreţie în activităţile lor de predare.
(22 august 1983 unei Adunări Spirituale Naţionale)
39. Dată fiind creşterea în cele mai multe părţi ale lumii a bigotismului şi fundamentalismului religios, ar putea fi oportun ca Adunarea voastră Naţională să încerce să îi înarmeze pe Bahá'í împotriva unor astfel de atacuri, ca cele care apar în această carte**, care este atât de tipică pentru modul de abordare al bisericilor creştine. Mai devreme sau mai târziu, după cum ştiţi, aceste biserici se vor ridica împotriva Cauzei.
Sunteţi deci rugaţi să vă gândiţi să cereţi unei persoane calificate, sau unui grup de persoane, să pregătească materiale adecvate, până la Crăciun, poate pentru o broşură, pe care prietenii să o poată folosi atunci când învăţăturile Bahá'í sunt interpretate în mod eronat.
(18 octombrie 1984 unei Adunări Spirituale Naţionale)
II„Progresul de neoprit al Credinţei lui Bahá'u'lláh”
EXTRASE DIN SCRIERILE LUI Bahá'u'lláh40. Spune: Suferinţa este unul dintre orizonturile Revelaţiei Mele. Luceafărul Harului străluceşte deasupra lui şi răspândeşte o lumină pe care nici norii imaginaţiei deşarte a oamenilor, nici închipuirile vane ale agresorului nu o pot întuneca.
Păşeşte pe urmele paşilor Domnului tău şi aminteşte ţi de slujitorii Săi aşa cum îşi aminteşte El de tine, nedescurajat nici de larma celor nesocotiţi şi nici de sabia duşmanilor... Răspândeşte pretutindeni dulcile miresme ale Domnului tău şi nu ezita nici măcar o clipă în slujba Cauzei Sale. Se apropie ziua când victoria Domnului tău, Cel Atotiertător, Cel Generos va fi proclamată.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, XVII)
41. Priviţi cum în această Dispensaţie cei fără de valoare şi fără de minte şi au imaginat cu naivitate că prin astfel de mijloace ca masacrul, jaful şi surghiunirea pot stinge Lampa pe care Mâna puterii Divine a aprins o sau pot întuneca Luceafărul splendorii veşnice. Ei par să fie total inconştienţi că o astfel de nenorocire este uleiul care hrăneşte flacăra acestei lămpi! Aceasta este puterea transformatoare a lui Dumnezeu. El schimbă tot ceea ce doreşte, cu adevărat El deţine putere asupra tuturor lucrurilor...
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, XXIX)
42. ...Spune: furtunile cumplite şi vijeliile lumii şi ale popoarelor sale nu vor putea niciodată să clatine temelia pe care se bazează tăria de stâncă a celor aleşi de Mine. Sfinte Dumnezeule! Ce i a putut îndemna pe aceşti oameni să i înrobească şi să i întemniţeze pe cei iubiţi de Cel Ce este Adevărul Veşnic?... Totuşi, se apropie ziua când cei credincioşi vor contempla Luceafărul dreptăţii strălucind în toată splendoarea Sa din Primăvara Slavei. Astfel te povăţuieşte Domnul tuturor fiinţelor din cumplita Lui închisoare.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, CLXII)
43. ...cu fiecare nouă suferinţă El a manifestat o mai mare măsură a Cauzei Tale şi a ridicat în slavă cuvântul Tău.
(Prayers and Meditations by Bahá'u'lláh, XXXI)44. ...dacă ei ar încerca să ascundă lumina Lui pe continent, cu siguranţă Şi ar înălţa capul din centrul inimii oceanului şi ridicându Şi vocea ar proclama: „Eu sunt însufleţitorul omenirii!”... Şi dacă ei L ar arunca într o groapă întunecată, Îl vor găsi stând pe cele mai impunătoare înălţimi ale pământului strigând din răsputeri întregii omeniri: „Luaţi seama, Dorinţa lumii a venit întru Maiestatea, Suveranitatea şi tărâmul Său sublim!" Şi dacă El ar fi îngropat în străfundurile pământului, Spiritul Lui ridicându se în zbor spre culmea raiului va face să răsune în slăvile cerului chemările: „Contemplaţi venirea Slavei, aduceţi mărturie despre Împărăţia lui Dumnezeu, Cel mai Sfânt, Cel Binevoitor, Cel Atotputernic!”
(The Dispensation of Bahá'u'lláh, p.18)45. În acest moment Noi ne aducem aminte de cei iubiţi de Noi şi le aducem veştile bune ale îndurării statornice a lui Dumnezeu şi ale lucrurilor care le au fost dăruite în Cartea Mea cea clară. Voi aţi suportat acuzaţiile duşmanilor din dragoste pentru Mine şi aţi îndurat cu fermitate pe Cărarea Mea cumplitele cruzimi pe care cei nelegiuiţi vi le au pricinuit.
Despre aceasta Eu Însumi aduc mărturie şi Eu sunt Cel Atotştiutor. Cât de mare este numărul locurilor care au fost înnobilate cu sângele vostru de dragul lui Dumnezeu. Cât de numeroase oraşele în care s a înălţăt vocea jelirii voastre şi în care au răsunat gemetele caznelor voastre. Cât de multe închisorile în care aţi fost azvârliţi de oştirile tiraniei. Aflaţi cu siguranţă că El vă va face victorioşi, vă va slăvi între popoarele lumii şi va arăta rangul vostru înalt în faţa privirii uimite a tuturor naţiunilor. Cu siguranţă El nu va îngădui să se piardă recompensa celor favorizaţi de El.
(Tablets of Bahá'u'lláh Revealed After the Kitáb i Aqdas, p.246 7)
46. ...cu adevărat Dumnezeu face Cauza Lui victorioasă o dată prin ajutorul duşmanilor Lui şi altă dată prin virtutea şi sprijinul aleşilor Lui. În ceea ce priveşte acele suflete pure şi binecuvântate, Pana Slavei Noastre a revelat ceea ce depăşeşte întreaga lume cu comorile ei şi cu tot ceea ce se află în ea. În scurtă vreme cei nesocotiţi şi făcătorii de rele îşi vor primi răsplata pentru ceea ce au făptuit mâinile lor.
47. Orice se întâmplă în lumea existenţei este lumină pentru cei iubiţi de El şi foc pentru oamenii răzvrătirii şi ai învrăjibirii. Chiar dacă toate pierderile din lume ar trebui să fie suportate de unul dintre prietenii lui Dumnezeu, el totuşi ar profita din aceasta, pe când adevărata pierdere ar fi suferită de cei care sunt îndărătnici, ignoranţi şi dispreţuitori. Deşi autorul următoarei afirmaţii o făcuse cu altă intenţie, totuşi, Noi o găsim potrivită cu acţiunea Voinţei imuabile a lui Dumnezeu: „Par sau impar, veţi câştiga pariul.” Prietenii lui Dumnezeu vor învinge şi vor câştiga în orice condiţii şi vor ajunge la adevărata bogăţie. În foc vor rămâne reci, iar din apă vor ieşi uscaţi. Treburile lor sunt diferite de treburile oamenilor. Câştigul este soarta lor indiferent ce ceea ce se întâmplă. Pentru aceasta poate aduce mărturie orice înţelept cu ochi pătrunzători şi orice om drept cu o ureche receptivă.
FRAGMENTE DIN SCRIERILE ŞI CUVÂNTĂRILE LUI `ABDU'L Bahá
48. Prietenii lui Dumnezeu sunt sprijiniţi de Împărăţia din înalturi şi ei îşi cuceresc victoriile prin armiile reunite ale celei mai mari călăuziri. Astfel, pentru ei orice dificultate va fi înlăturată şi orice problemă va fi soluţionată cu cea mai mare uşurinţă.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p.279)
49. ...în curând regiunile din vest vor deveni la fel de strălucitoare ca orizonturile din est şi Soarele Adevărului va străluci de acum înainte cu o splendoare care va face întunericul erorii să se destrame şi să piară. Mare va fi mulţimea celor care se vor ridica împotriva voastră, vă vor asupri, vă vor acoperi de învinuiri, se vor bucura de necazurile voastre, vă vor socoti persoane care trebuie ocolite şi vă vor copleşi cu ocări; totuşi, Tatăl vostru ceresc va pogorî asupra voastră o astfel de iluminare spirituală încât veţi deveni aidoma razelor soarelui, care pe măsură ce împrăştie norii întunecaţi inundă în lumină suprafaţa pământului. Vă revine obligaţia ca oricând veţi fi supuşi unor astfel de încercări să rămâneţi statornici, să fiţi perseverenţi şi răbdători. În loc de a plăti cu aceeaşi monedă, ar trebui să răsplătiţi opoziţia cu extremă bunăvoinţă şi cu o bunătate plină de iubire; şi sub nici un motiv să nu acordaţi importanţă cruzimilor şi jignirilor ci mai degrabă să le priviţi ca pe faptele capricioase ale copiilor. Pentru că în cele din urmă strălucirea Împărăţiei va birui întunericul lumii existenţei şi caracterul sfânt şi slăvit al ţelurilor voastre va deveni fără îndoială evident. Nimic nu va rămâne tăinuit: uleiul de măsline, deşi păstrat în pivniţa cea mai adâncă, va arde într o zi cu toată strălucirea în lampa din vârful farului călăuzitor. Cei mici vor fi făcuţi mari, iar celor slabi li se va da tărie, cei care sunt de vârstă fragedă vor deveni copiii Împărăţiei, iar cei care au luat o pe căi greşite vor fi călăuziţi spre căminul lor ceresc.
50. Mi ai scris despre progresul Cauzei lui Dumnezeu în ţara ta. Nu există nici o îndoială, Credinţa lui Dumnezeu va progresa pe zi ce trece în acel ţinut căci va fi spijinită de puterea fortificatoare a Duhului Sfânt şi de confirmarea Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea nu există nici o îndoială asupra faptului că membrii clerului creştin se vor ridica împotriva ei cu o duşmănie crudă, dorind să vă ocărască şi să vă asuprească şi căutând să arunce îndoieli asupra voastră pentru că răspândirea Cauzei lui Dumnezeu va duce la spulberarea averilor lor aşa cum averile Fariseilor s au spulberat înainte şi va atrage după sine pierderea demnităţii şi rangului de care se bucură acum printre oameni.
Meditaţi asupra vremurilor lui Iisus şi asupra faptelor comise de conducătorii religioşi evrei şi de Farisei. Astfel de fapte se vor repeta în aceste timpuri din cauza acestor clerici creştini. Totuşi nu fiţi tulburaţi; fiţi fermi şi statornici pentru că în mod sigur o mână de suflete se vor ridica cu infinită dragoste spre a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Aceste suflete vă vor răsplăti pentru supărările, înjosirile şi dispreţul la care sunteţi supuşi de către clerici; la nedreptăţile pricinuite de către aceştia din urmă ele vor răspunde cu acte de bunătate, până când, în cele din urmă, aşa cum experienţa timpurilor trecute o arată, copiii Împărăţiei vor câştiga supremaţie şi victoria va fi a lor. Ai încredere în acest lucru!
51. Toţi cei care se vor ridica pentru a servi Cauza lui Dumnezeu vor fi persecutaţi şi greşit înţeleşi. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi de a pururi. Nu permiteţi nici duşmanului şi nici prietenului să vă tulbure liniştea, să vă ruineze fericirea şi să vă împiedice desăvârşirea. Bizuiţi vă în întregime pe Dumnezeu. Atunci persecuţia şi defăimarea vă vor face şi mai radioşi. Planurile duşmanilor se vor întoarce împotriva lor. Ei vor suferi, nu voi. Asuprirea este vântul care aţâţă focul iubirii de Dumnezeu. Întâmpinaţi cu bucurie persecuţia şi amărăciunea. Un soldat poate să poarte armele, dar până când nu a înfruntat duşmanul în bătălie nu şi a câştigat locul în armata regelui. Nu vă lăsaţi înfrânţi de nimic. Ajutorul vostru este Dumnezeu. Dumnezeu este invincibil. Fiţi statornici în Legământul Dumnezeiesc. Rugaţi vă pentru tărie. Ea vă va fi acordată, indiferent cât de grele vor fi condiţiile.
(Star of the West , vol.4 no.5. 5 iunie 1913 traducere revizuită)
52. Şi acum, dacă acţionaţi potrivit învăţăturilor lui Bahá'u'lláh, puteţi fi încredinţaţi că veţi fi ajutaţi şi confirmaţi. Veţi fi făcuţi victorioşi în orice veţi întreprinde şi toţi locuitorii pământului vor fi neputincioşi în a vă ţine piept. Sunteţi invingători pentru că puterea Duhului Sfânt vă susţine. Deasupra şi în afara tuturor forţelor fizice şi fenomenale, însuşi Sfântul Duh vă va ajuta.
(Star of the West , vol.8, no.8, 1 august 1917, pag. 103)
EXTRASE DIN SCRIERILE LUI SHOGHI EFFENDI53. ...Dacă în zilele care vor urma, asupra acelui ţinut s ar abate diferite nenorociri şi calamităţi, dacă rigorilor timpului prezent li s ar adăuga izbucnirea unor conflicte civile cu mare răspândire, dacă orizonturile deja întunecate ale ţării ar deveni încă şi mai posomorâte şi mai prevestitoare de rău, voi nu trebuie nici să fiţi cuprinşi de panică şi desnădejde, nici să vă lăsaţi abătuţi fie chiar şi cu un milimetru de la calea sănătoasă şi binecumpănită pe care aţi urmat o până acum, cu alte cuvinte de la continuarea strădaniilor voastre persistente, neobosite şi perseverente de a spori numărul instituţiilor administrative Bahá'í, de a le consolida temeliile, de a înălţa renumele de care ele se bucură şi de a consolida respectul şi rangul care le revin. Ieşirea acestei comunităţi nevinovate şi nedreptăţite din rodia captivităţii şi eliberarea ei din ghiarele duşmanilor şi asupritorilor nu pot să fie însoţite decât de agitaţii şi tulburări generale, tot astfel accederea poporului lui Bahá la un rang în care se va bucura de o adevărată onoare, mângâiere şi linişte trebuie în mod inevitabil să întâmpine ostilitatea şi rezistenţa, opoziţia zgomotoasă şi protestele tumultuoase ale tuturor acelora care nutresc duşmănie şi răutate faţă de ei. Prin urmare, dacă apele tulburi ale valurilor vrăjmăşiei ar deveni încă şi mai agitate, dacă furtuna suferinţei şi ar spori vehemenţa şi ar asalta această dureros încercată comunitate din toate cele şase părţi cu noi dezastre, atunci, să ştiţi fără nici o ezitare şi cu o nezdruncinată convingere că ceasul eliberării, timpul anunţat când promisiunile din vechime şi au aflat împlinirea lor glorioasă s a apropiat şi că mijloacele pentru realizarea supremei şi copleşitoarei victorii, de către greu încercaţii adepţi ai Celui Mai Mare Nume în ţinutul acela au fost toate desăvârşite şi pregătite. Statornicia scopului şi hotărârea neşovăielnică sunt calităţile pe care trebuie să le manifeste poporul lui Bahá pentru a traversa aceste ultime stadii care au mai rămas şi pentru a asista, la cel mai înalt grad şi într un mod care îi va umple de uimire, la realizarea speranţelor lor celor mai profunde şi a dorinţelor lor celor mai dragi. Aceasta este calea lui Dumnezeu „şi nici o schimbare nu vei găsi în calea lui Dumnezeu”.
(11 ianuarie 1928, Adunării Spirituale Naţionale din Persia )
54. ...este de datoria noastră ca în timp ce privim cu speranţă, din depărtare, spectacolul în mişcare al răzbătătoarei Credinţe a lui Bahá'u'lláh, să căutăm nestrămutată consolare şi putere în constatarea că orice se va întâmpla cu acestă Cauză, oricât de cumplite şi de umilitoare vor fi evenimentele care din timp în timp pot părea să afecteze viaţa organică sau să interfereze cu funcţiile sistemului administrativ al Credinţei Bahá'í, astfel de dezastre nu pot decât să se dovedească în cele din urmă ca fiind fiecare în parte o binecuvântare mascată, desemnată de către o Înţelepciune de nepătruns pentru noi toţi, spre a întemeia şi consolida suveranitatea lui Bahá'u'lláh pe acest pământ.
(1 ianuarie 1929, Bahá'ílor din Vest, Bahá'í Administration)
55. ...numeroase şi puternice au fost forţele care au complotat atât din interior cât şi din exterior, atât în ţări apropiate cât şi în ţări îndepărtate pentru a i înăbuşi lumina şi pentru a i desfiinţa sfântul nume. Unii s au lepădat de principiile ei şi i au trădat în mod infam cauza. Alţii au proferat împotriva ei cele mai înverşunate anateme pe care înrăiţii conducători ai instituţiilor ecleziastice sunt în stare să le pronunţe. Alţii au copleşit o cu suferinţe şi umilinţe pe care doar autoritatea suverană în plenitudinea puterii ei le poate pricinui.
Ceea ce duşmanii săi făţişi şi ascunşi puteau spera să înfăptuiască era cel mult să i întârzie progresul şi să i eclipseze pentru moment ţelul. Ceea ce ei au realizat de fapt a fost curăţirea şi purificarea vieţii ei, incitarea ei la profunzimi încă şi mai mari, la galvanizarea sufletului ei, la purificarea instituţiilor sale şi la cimentarea unităţii sale. Ei nu au reuşit niciodată să producă o schismă, o scindare permanentă în masa largă a aderenţilor săi.
Cei care i au trădat Cauza, aderenţii ei nu prea zeloşi şi temători, s au veştejit şi au căzut ca frunzele moarte, incapabili de a i umbri strălucirea sau de a i periclita structura. Adversarii săi cei mai cruzi, cei care au atacat o dinafară au fost azvârliţi de la putere şi şi au aflat sfârşitul în cel mai uimitor mod. Prima care a respins o şi i s a împotrivit a fost Persia. Monarhii ei s au prăbuşit lamentabil, dinastia lor s a stins, numele lor a fost blestemat, ierahia care fusese aliata lor şi îi susţinuse în perioada de declin, a fost complet discreditată. Turcia care l a surghiunit de trei ori pe Fondatorul său şi L a condamnat la cruda închisoare pe viaţă, a trecut printr una dintre cele mai grele încercări şi printr una dintre cele mai însemnate revoluţii înregistrate în istoria sa, dintr unul dintre cele mai puternice imperii a devenit o micuţă republică asiatică, sultanatul ei nimicit, dinastia sa răsturnată, Califatul ei, una dintre cele mai puternice instituţii ale Islamului, abolit .
Între timp Credinţa care fusese obiectul unor astfel de monstruoase trădări şi ţinta unor astfel de jalnice atacuri creştea treptat în putere, îşi crea drum înainte, neînfricată şi nedezbinată de loviturile pe care le primise. În toiul încercărilor ea insuflase aderenţilor ei fideli o hotărâre pe care nici un fel de obstacol, oricât de extraordinar, nu o putea submina. Ea aprinsese în inimile lor o credinţă pe care nici o nenorocire oricât de întunecată, nu o putea stinge. Ea insuflase în inimile lor o speranţă pe care nici o forţă, oricât de hotărâtă, nu o putea zdruncina.
(The World Order of Bahá'u'lláh)56. ...orice încercare aparentă pe care nepătrunsa înţelepciune a Celui Atotputernic socoteşte necesar să o trimită comunităţii aleşilor Săi serveşte doar pentru a demonstra din nou solidaritatea sa esenţială şi pentru a i consolida puterea internă...
Pentru astfel de demonstraţii ale intervenţiilor unei de a pururi ocrotitoare Provindenţe, cei care se identifică cu comunitatea Celui Mai Mare Nume trebuie să se simtă veşnic recunoscători. Din fiecare nou semn al nedezminţitei Sale binecuvântări pe de o parte şi din încercarea Sa de cealaltă parte, ei nu pot decât să desprindă imensă speranţă şi curaj...
...Deşi puţini la număr şi limitaţi deocamdată în experienţa voastră, în puteri şi resurse, Forţa care însufleţeşte misiunea voastră este nelimitată ca volum şi de o vigoare incalculabilă. Deşi duşmanii, pe care fiecare accelerare a progresului misiunii voastre trebuie să i ridice, sunt vehemenţi, numeroşi şi cruzi, totuşi Oştile invizibile, care dacă perseveraţi, trebuie să se grăbească în ajutorul vostru, vă vor face capabili în cele din urmă să le spulberaţi speranţele şi să le anihilaţi forţele. Deşi binecuvântările esenţiale care trebuie să încoroneze desăvârşirea misiunii voastre sunt neîndoielnice şi promisiunile Divine făcute vouă sunt ferme şi irevocabile, măsura răsplatei dumnezeieşti pe care fiecare dintre voi o va primi trebuie să depindă de măsura în care străduinţele sale zilnice vor fi contribuit la răspândirea acelei misiuni şi la grăbirea triumfului ei.
(The Advent of Divine Justice, p. 2, 16)57. Dragi prieteni! Multiple, variate şi uneori extrem de periculoase, au fost crizele tragice pe care ura oarbă, îngâmfarea nelimitată, nesăbuinţa incredibilă, perfidia abjectă, ambiţia îngustă a inamicilor le au generat cu intermitenţe în rândurile Credinţei. Din partea unora dintre cei mai puternici şi mai renumiţi aderenţi ai săi, a celor ce erau o dată cei mai de încredere şi cei mai abili propagatori, susţinători şi administratori din rândurile celor mai veneraţi şi mai sus plasaţi mandatari, fie ca parteneri, secretari sau locţiitori numiţi de însuşi Heraldul Credinţei, de Autorul ei şi de Centrul Legământului Său, chiar din partea celor care se numărau printre rudele Manifestării, fără a i exclude pe fratele, fii şi fiicele lui Bahá'u'lláh şi pe cel propus de Báb însuşi, o Credinţă de o vârstă atât de fragedă şi păstrând cu sfinţenie o promisiune atât de nepreţuită, a făcut faţă unor lovituri la fel de crunte şi de trădătoare ca oricare dintre cele înregistrate în istoria religioasă a lumii.
Din hrisovul tumultoasei sale istorii din care aproape fiecare pagină înfăţişează o nouă criză, este împovărată cu descrierea unei noi nenorociri, redă povestea unei mârşave trădări şi este întinată de relatarea unor inexprimabile atrocităţi, reiese clar şi incontestabil supremul adevăr, acela că fiecare nouă izbucnire a ostilităţii faţă de Credinţă, fie din interior sau din exterior, o măsură corespunzătoare de har, susţinându i pe apărătorii ei şi buimăcindu i pe duşmani, a fost revărsată în mod providenţial, dând un impuls proaspăt mersului înainte al Credinţei, în timp ce acest impuls, la rândul lui, prin manifestările sale ar provoca o nouă ostilitate în spaţii care altădată nu cunoşteau provocatoarele sale implicaţii această ostilitate crescândă cu toate acestea fiind însoţită de o revelaţie mai izbitoare a Puterii Divine şi de o revărsare şi mai abundentă a harului celest care, permiţând susţinătorilor acelei Credinţe să înregistreze victorii mereu mai strălucitoare, ar genera prin aceasta consecinţe de o importanţă şi mai vitală şi ar ridica duşmani încă şi mai cumpliţi împotriva unei Cauze care... poate, în cele din urmă, doar să înlăture acele consecinţe şi să zdrobească rezistenţa acelor duşmani, printr o mereu mai glorioasă desfăşurare a forţei sale inerente. Înaintarea de neoprit a Credinţei lui Bahá'u'lláh, văzută în această lumină şi propulsată de influenţele stimulatoare pe care le generează atât nesocotinţa duşmanilor săi cât şi însăşi forţa ei latentă, se realizează printr o serie de pulsaţii ritmice grăbite pe de o parte de izbucnirile explozive ale duşmanilor săi şi pe de altă parte de vibraţiile Puterii Divine care o proiectează, pe moment ce trece, de a lungul acelui traseu predestinat, trasat pentru ea de Mâna Celui Atotputernic.
Deoarece opoziţia faţă de Credinţă, din orice sursă ar putea izvorî, orice formă ar putea îmbrăca, oricât de violente ar fi izbucnirile sale, după cum este recunoscut, este sursa de energie care galvanizează pe de o parte sufletele vitejilor ei apărători şi descătuşează pentru ei, pe de altă parte, izvoare proaspete ale acelei Divine şi inepuizabile Energii, noi, cei care suntem chemaţi să i reprezentăm, să i apărăm şi să i promovăm interesele, ar trebui, departe de a privi orice manifestare de ostilitate ca pe o dovadă a slăbirii stâlpilor susţinători ai Credinţei, să o aclamăm atât ca pe un dar trimis de Dumnezeu, cât şi ca pe un prilej trimis de Dumnezeu pe care dacă rămânem neînfricaţi, îl putem folosi pentru progresul Credinţei Sale şi pentru înfrângerea şi eliminarea completă a adversarilor săi.
Epoca Eroică a Credinţei, născută în chinuri, hrănită în vrăjmăşie şi terminându se cu încercări la fel de dureroase ca cele care i au salutat naşterea, a fost urmată de Perioada Formativă menită să fie martora cristalizării treptate a acelor energii creatoare pe care Credinţa le a eliberat şi ulterioarei apariţii a acelei Ordini Mondiale pentru care acele forţe au fost făcute să opereze.
Aprigă şi neîndurătoare va fi opoziţia pe care această cristalizare şi această apariţie trebuie să le provoace. Tulburarea pe care trebuie să o stârnească şi pe care o va stârni, invidia pe care cu siguranţă o va cauza, relatările greşite la care va fi supusă fără milă, înfrângerile pe care va trebui mai devreme sau mai târziu să le sufere, zguduirile pe care trebuie să le producă, fructele pe care trebuie să le culeagă la sfârşit, binecuvântările pe care în mod inevitabil trebuie să le confere şi glorioasa Epocă de Aur pe care în mod irezistibil o va inaugura, încep doar să fie uşor întrevăzute şi vor deveni, pe măsură ce vechea Ordine se fărâmiţează sub greutatea unei Revelaţii atât de minunate, din ce în ce mai evidente şi mai uimitoare.
(12 august 1941, Messages to America, p.50 52)58. ...putem descoperi o gradare nu mai puţin distinctă în caracterul opoziţiei pe care a trebuit să o înfrunte... o opoziţie care acum, prin ridicarea unei Ordini divin stabilite în vestul creştin şi prin impactul său iniţial asupra instituţiilor civile şi ecleziastice, tinde să includă printre susţinătorii ei guverne instituite şi sisteme asociate cu cele mai vechi şi mai puternic fortificate ierarhii sacerdotale ale Creştinismului. Putem în acelaşi timp să recunoaştem, prin ceaţa unei ostilităţi mereu lărgite, evoluţia dureroasă şi totuşi persistentă, a unor comunităţi din rândurile sale, prin stadiile de obscuritate, proscriere, emancipare şi recunoaştere stadii care în mod necesar trebuie să culmineze de a lungul secolelor ce vor urma cu instituirea Credinţei şi cu întemeierea Comunităţii Mondiale Bahá'í în plenitudinea puterii şi autorităţii Sale.
În ciuda loviturilor aplicate puterii sale născânde, fie de către deţinătorii autorităţii trecătoare şi spirituale din exterior, fie de către duşmanii negri la suflet din interior, Credinţa lui Bahá'u'lláh, departe de a se sfărma sau înclina, a trecut din putere în putere, din victorie în victorie. Într adevăr istoria sa, dacă este citită corect, poate fi considerată ca desfăşurându se într o serie de pulsaţii, de crize alternând cu victorii aducând o mereu mai aproape de destinul său stabilit.
Într adevăr, suferinţele care au însoţit desfăşurarea progresivă a Credinţei lui Bahá'u'lláh au fost astfel încât depăşească în gravitate cele pe care le au îndurat religiile trecutului. Totuşi, spre deosebire de aceste religii, totuşi aceste suferinţe au eşuat complet în a i zdruncina unitatea sau în a crea, chiar şi temporar, vreo scindere în rândurile aderenţilor săi. Ea nu numai că a supravieţuit acestor grele încercări dar, a ieşit din ele purificată şi neprofanată, înzestrată cu o mai mare capacitate de a înfrunta şi depăşi orice criză pe care irezistibila sa înaintare ar putea o genera în viitor.
Orice s ar întâmpla aceastei nou născute Credinţe a lui Dumnezeu, în viitoarele decade sau în secolele ce vor urma, oricare ar fi necazurile, pericolele şi suferinţele pe care stadiul următor din dezvoltarea sa mondială le ar putea genera, din orice parte s ar dezlănţui asupra ei atacurile lansate de duşmanii ei prezenţi sau viitori, oricât de mari ar fi înfrângerile şi eşecurile pe care le ar putea suferi, noi, cei cărora ni s a dat privilegiul de a înţelege, în măsura în care minţile noastre mărginite pot să o pătrundă, semnificaţia acestor miraculoase fenomene legate de apariţia şi întemeierea ei nu putem avea nici o îndoială că ceea ce ea a realizat deja în prima sută de ani a existenţei sale, constituie o garanţie suficientă că ea va continua să şi deschidă drum înainte, cucerind înălţimi şi mai impunătoare, înlăturând orice obstacol, deschizând noi orizonturi şi dobândind victorii mereu mai însemnate până când, glorioasa sa misiune, profilându se pe valurile nedesluşite ale timpului care se desfăşoară în faţa noastră va fi complet îndeplinită.
(God Passes By, p. 409, 410, 412)59. Astfel de reflecţii, departe de a naşte în minţile şi inimile noastre cea mai uşoară umbră de nedumerire, descurajare sau îndoială, ar trebui să consolideze baza convingerilor noastre, să ne demonstreze incoruptibilitatea, miraculoasele înfăptuiri şi invincibilitatea unei Credinţe care în ciuda atacurilor pe care duşmanii perfizi şi de temut din rândul regilor, prinţilor şi ecleziaştilor le au lansat în repetate rânduri împotriva ei, şi a violentelor încercări interne care au zguduit o timp de mai bine de un secol, a relativului anonimat al promotorilor săi, a vremurilor potrivince şi a perversităţii generaţiilor contemporane naşterii şi dezvoltării sale, s a întărit din ce în ce mai mult, şi a păstrat unitatea şi integritatea, şi a răpândit lumina pe cinci continente, şi a înălţat instituţiile Ordinii Administrative, şi a extins ramificaţiile în cele patru colţuri ale pământului şi şi a lansat campaniile sistematice atât în emisfera vestică cât şi în cea estică. Pentru asemena binefaceri, pentru o astfel de uimitoare şi măreaţă ocrotire din partea puterilor de neînfrânt, inerente scumpei noastre Credinţe, nu putem decât să ne plecăm capetele cu umilinţă, uimire şi recunoştinţă, să ne reînnoim făgăduinţa de credinţă faţă de ea şi fiecare încheind legământ în străfundul inimii sale să decidă să se dovedească fidel acestei făgăduieli şi să persevereze chiar până la sfârşit, până când partea noastră de slujire pământească a unei Cauze atât de sublime şi de nepreţuite se va fi desăvârşit total şi complet.
(15 iunie 1946, Messages to America, p.104)60. Într adevăr acestă nouă încercare care, urmând misterioasele porunci ale Providenţei a lovit Credinţa pe neaşteptate, departe de a fi dat o lovitură fatală instituţiilor sau existenţei sale, ar trebui privită ca o binecuvântare deghizată, nu o „nenorocire” ci o „intervenţie providenţială” a lui Dumnezeu, nu ca un „potop devastator” ci ca o „ploaie blândă” pe o „pajişte înverzită” „fitilul” şi „uleiul” „lămpii” Credinţei Sale, o „hrană” pentru Cauza Sa, „apă pentru ceea ce a fost plantat în inimile oamenilor”, o „coroană aşezată pe creştetul” Mesagerului Său pentru acestă Zi. Oricare ar fi rezultatul ei, această neaşteptată tulburare care a cuprins lumea Bahá'í, care a reînviat speranţele şi a impulsionat oştirile adversarilor Credinţei de a i înăbuşi lumina şi de a o şterge de pe faţa pământului, a jucat rolul unui sunet de trâmbiţă în al cărei glas s au împletit presa lumii, strigătele zgomotoşilor ei duşmani, protestele publice atât ale celor bine intenţionaţi cât şi ale reprezentanţilor autorităţii, proclamând pretutindeni existenţa ei, publicându i istoria, apărându i adevărurile, dezvăluindu i realităţile, demonstrând caracterul instituţiilor sale şi făcându i cunoscute scopurile şi ţelurile...
Căci, deşi recent lansată, Cruciada Spirituală Mondială constituind în cel mai bun caz doar Planul cel Mic în executarea proiectului Celui Atotputernic de mântuire a omenirii a avut de suferit o piedică cumplită ca urmare a acestei tulburări paralizând pentru un timp marea majoritate a adepţilor organizaţi ai lui Bahá'u'lláh în ţinutul Său natal, totuşi atotcuprinzătorul Plan al lui Dumnezeu, dezvoltându se misterios şi în contrast cu procesele sistematice şi binecunoscute ale unui Plan clar conceput, a primit un impuls a cărei forţă doar posteritatea o va putea evalua aşa cum se cuvine.
(20 august 1965, Citadel of Faith, p. 140)61. Oricât de grele ar fi încercările prin care trec şi oricât de descurajatoare ar părea situaţia prezentă, ei trebuie să şi aducă aminte că această Credinţă căreia îi datorează loialitate a înfruntat, nu cu atât de mult timp în urmă, furtuni de o gravitate cu mult mai mare care păreau uneori capabile să i înghită şi să i şteargă de pe faţa pământului instituţiile în formare. Abia plantatul copăcel al unei ordini administrative divin concepută, având înfipte rădăcini adânci în solul german, s a aplecat pentru moment sub uraganul care s a năpustit atât de violent asupra lui şi, de îndată ce furia furtunii s a potolit, s a îndreptat şi crescând cu o nouă vigoare şi a dezvoltat ramuri şi mlădiţe care adumbresc acum întreaga ţară şi chiar se întind până în inima Austriei.
Experienţa unei regenerări atât de miraculoase dintr o încercare atât de devastatoare, ar trebui ea singură să se dovedească suficientă pentru a insufla un spirit fortifiant atât celor care au îndurat o cât şi tinerei generaţii, care se află încă destul de aproape de acele evenimente ca să aprecieze extrema lor violenţă, astfel încât, nu numai să i facă în stare să înfrunte atacuri de o şi mai mare gravitate ci, să i determine atât pe tineri cât şi pe bătrâni, bărbaţi şi femei deopotrivă să lupte cu o vigoare redublată şi cu o mai profundă devoţiune pentru a întâmpina presantele şi diversele cerinţe ale vremii de faţă.
(În scrirea de mână a lui Shoghi Effendi, anexată la o scrisoare datată 14 august 1957, scrisă din partea sa unei Adunări Spirituale Naţionale, The Light of Divine Guidance, vol.1, p. 303 304)
EXTRASE DIN SCRISORILE SCRISE DIN PARTEA LUI SHOGHI EFFENDI
62. Există întotdeauna o importantă diferenţă între prieteni şi prieteni încercaţi. Indiferent cât de preţioasă ar fi prima categorie viitorul Cauzei se sprijină pe cea de a doua. Până în prezent prietenii germani au fost consideraţi Bahá'í iubitori; de acum înainte ei pot fi apreciaţi ca Bahá'í încercaţi.
În fiecare ţară unde se ivesc astfel de dificultăţi ele sfârşesc în general printr un plus de energie şi o servire mai intensă a Cauzei.
(4 aprilie 1930, unui credincios, The Light of Divine Guidance, vol.1, p. 34 5)
63. Prietenii... nu ar trebui să se simtă tulburaţi pentru că ei au asigurarea lui Bahá'u'lláh că oricare ar fi natura şi caracterul forţelor care se vor opune Cauzei Sale, triumful ei final este mai presus de orice îndoială.
(30 august 1937, unui credincios)64. ...făceţi le cunoscut că, pe de altă parte, cu siguranţă atât atacul necredincioşilor cât cel al opresorilor va deveni un mijloc de a răspândi această Cauză Divină, de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu şi de a consolida temeliile sfintei Sale Credinţe şi că duşmanii ei vor fi în cele din urmă complet înfrânţi, Cauza Domnului se va înălţa victorioasă şi Cuvântul Său va domni suveran.
(21 octombrie 1946, unui credincios, dintr o scrisoare netradusă anterior)
65. El acordă o foarte înaltă apreciere asigurărilor Adunării voastre cu privire la nestrămutata sa loialitate faţă de el şi faţă de Testamentul Dascălului. După cum bine vă puteţi imagina această lipsă de afecţiune a Familiei Dascălului a fost pentru el o tristă şi grea lovitură dar, deşi mulţi ani i a protejat prin tăcerea sa, în cele din urmă a fost obligat să vorbească pentru a apăra Credinţa. Timp de o sută de ani preaiubita noastră Cauză a suferit din cauza acestor nenorociri interne şi felul în care credincioşii, generaţie după generaţie, au întâmpinat această încercare cu neclintită credinţă, loialitate şi dăruire este unul dintre semnele că aceasta este Cauza lui Dumnezeu, divin ocrotită prin Legământul lui Bahá'u'lláh şi al Dascălului.
(30 iunie 1949, unei Adunări Spirituale Naţionale, The Light of Divine Guidance, vol.1, p.149)
66. ...El vă îndeamnă să nu fiţi descurajaţi sau deprimaţi ci să fiţi încredinţaţi că Bahá'u'lláh vă va ajuta. Orice înfrângere pe care această Cauză o suferă este în mod invariabil un mijloc de a asigura o viitoare victorie, pentru că Dumnezeu nu va permite niciodată Credinţei Sale să fie înlăturată sau smulsă din rădăcini.
(26 ianuarie 1950, unei Adunări Spirituale Locale)
67. Deşi temporar aceasta se poate dovedi un impediment în munca voastră şi un obstacol nu este nici o îndoială că ea marchează un pas înainte în progresul Cauzei pentru că noi ştim că preaiubita noastră Credinţă trebuie în cele din urmă să se ciocnească cu ortodoxiile adânc înrădăcinate ale trecutului şi că acest conflict nu poate decât să conducă la victorii şi mai mari şi la emanciparea, recunoaşterea şi supremaţia sa finală.
(8 aprilie 1951, unui credincios)68. În prezent, Credinţa evoluează într un ritm extraordinar şi cu o forţă extraordinară. Puterea Cauzei este astfel încât cu siguranţă, dacă este suprimată într un loc, ea trebuie să se ridice cu şi mai mare forţă în alt loc şi astfel, persecuţiile Bahá'ílor persani au cauzat promovarea bruscă a Credinţei în Africa. Cu siguranţă acest lucru trebuie să fie o mângâiere pentru suferinţele Bahá'ílor din Persia.
(26 septembrie 1955, unui credincios)EXTRASE DIN SCRISORI ALE CASEI UNIVERSALE A DREPTĂŘII
69. ...nu ar trebui să se presupună că evenimentele care au avut loc în toate colţurile lumii, incluzând pământul sacru al Iranului, au apărut ca incidente izolate fără nici un scop şi ţel. Potrivit spuselor preaiubitului nostru Păzitor: „Mâna invizibilă este în acţiune şi convulsiile care au loc pe pământ sunt un preludiu la proclamarea Cauzei lui Dumnezeu.” Aceasta este doar una dintre forţele misterioase ale acestei supreme Revelaţii care face să se cutremure omenirea din mădularele ei şi cei care sunt îmbătaţi de mândrie şi supărare să fie uluiţi şi zguduiţi...
Într o vreme atât de plină de nenorociri, când omenirea este tulburată şi cei mai înţelepţi dintre oameni ignoră remediul, poporul lui Bahá, care are încredere în harul Său fără greş şi în divina I călăuzire, este asigurat că fiecare dintre aceste chinuitoare încercări are o cauză, un scop şi un rezultat clar şi că toate sunt instrumente esenţiale pentru împlinirea imuabilei Voinţe a lui Dumnezeu pe pământ. Cu alte cuvinte, pe de o parte omenirea este lovită de biciul pedepsei Sale care în mod inevitabil va aduna la un loc triburile risipite şi învinse ale pământului, pe de altă parte cei câţiva, puţin numeroşi, pe care El i a hrănit sub ocrotirea călăuzirii Sale iubitoare continuă în această Epocă Formativă şi în această perioadă de tranziţie, să construiască în mijlocul acestor valuri tumultuoase o fortăreaţă de necucerit care va fi singurul refugiu rămas acelor mulţimi rătăcite. Prin urmare, iubiţii prieteni ai lui Dumnezeu care au o viziune atât de cuprinzătoare şi clară în faţa lor nu sunt descurajaţi de astfel de evenimente, nici nu sunt cuprinşi de panică la auzul acestor glasuri de tunet, nici nu vor înfrunta astfel de convulsii cu teamă sau tulburare, nici nu vor fi impiedicaţi măcar pentru un moment de la îndeplinirea sacrelor lor responsabilităţi.
(10 februarie 1980, credincioşilor iranieni, rezidenţi ai altor ţări )
70. Duşmanii înveteraţi ai Credinţei îşi închipuie că persecuţiile lor vor sfărâma temeliile Credinţei şi vor întuneca strălucirea gloriei sale. Vai! Vai, câtă ignoranţă şi nebunie! Aceste acte de oprimare, departe de a slăbi hotărârea prietenilor, au servit întotdeauna la înflăcărarea zelului şi la reînvigorarea făpturilor lor. În opinia lui `Abdu'l Bahá „ ...ei au crezut că violenţa şi obstacolele vor duce la nimicire şi tăcere, la reprimare şi uitare pe câtă vreme amestecul în probleme de conştiinţă determină stabilitate şi fermitate şi atrage atenţia privirii şi sufletelor oamenilor, lucru care a fost experimentat în multe rânduri şi adeseori.”
Fiecare picătură de sânge vărsată de vitejii martiri, fiecare suspin scăpat de tăcutele victime ale opresiunii, fiecare implorare pentru călăuzire divină înălţată de către cei credincioşi, a eliberat şi va continua să elibereze în mod miraculos forţe pe care nici unul dintre duşmanii Credinţei nu le poate controla şi care orânduite de o Providenţă Vigilentă au servit la răspândirea numelui şi faimei Credinţei în rândul maselor de oameni de pe toate continentele, dintre care milioane ignoraseră total Credinţa sau avuseseră doar o înţelegere superficială şi adeseori eronată despre învăţăturile şi istoria sa.
Persecuţiile curente au avut drept rezultat aducerea numelui şi caracterului preiubitei noastre Credinţe în atenţia lumii, ca niciodată înainte în istoria sa. Ca o consecinţă directă a protestelor trimise de comunitatea mondială a Celui Mai Mare Nume conducătorilor din Iran, a expunerilor făcute mass mediei când acele proteste au fost ignorate, a abordării directe de către instituţiile Bahá'í la nivel naţional şi internaţional a guvernelor, comunităţilor naţionale, agenţiilor internaţionale şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Credinţei lui Bahá'u'lláh nu numai că i s a acordat o atenţie plină de compasiune în consiliile lumii, dar totodată meritele sale şi drepturile încălcate au fost discutate şi au fost trimise moţiuni de protest autorităţilor iraniene de către guverne suverane, în mod individual sau concertat. Ziarele principale ale lumii, urmate de presa locală au prezentat relatări pline de compasiune despre Credinţă milioanelor de cititori, în timp ce staţiile de televiziune şi de radio fac din ce în ce mai mult, din persecuţiile din Iran un subiect al programelor lor. Editurile comerciale încep să publice cărţi despre Credinţă...
Într adevăr, noul val de persecuţii care s a abătut peste Leagănul Credinţei poate fi văzut, foarte bine, ca o binecuvântare mascată, o „întâmplare providenţială” a cărei „calamitate” este, ca întotdeauna, purtată cu eroism de către iubita comunitate persană. Poate fi considerat ca ultima mutare în Planul cel Mare al lui Dumnezeu, o altă chemare de trâmbiţă pentru a i trezi pe cei nepăsători din somnul lor şi un prilej de aur oferit Bahá'ílor pentru a demonstra încă o dată unitatea şi prietenia lor în faţa ochilor unei lumi sceptice, aflate în declin, pentru a proclama cu toată puterea Mesajul lui Bahá'u'lláh celor mari şi celor mici deopotrivă, pentru a dovedi respectul Credinţei noastre faţă de islam şi Profetul său, pentru a afirma principiile de neinterferenţă în activităţile politice şi de supunere faţă de guvern, care stau chiar în miezul Credinţei noastre şi pentru a aduce mângâiere şi consolare în sufletele răbdătorilor osândiţi şi eroilor de neclintit din prima linie a unei comunităţi persecutate.
(26 ianuarie 1982, Bahá'ílor lumii)71. Shoghi Effendi a perceput în viaţa organică a Cauzei o dialectică a crizei şi victoriei. Triumfurile fără precedent generate de fermitatea de neclintit a prietenilor iranieni vor provoca în mod inevitabil opoziţie pentru a încerca şi spori tăria noastră. Fie ca fiecare Bahá'í din lume să fie încredinţat că orice s ar putea întâmpla aceastei Credinţe a lui Dumnezeu, aflată în creştere, nu este altceva decât dovada incontestabilă a grijii iubitoare cu care Regele Slavei şi Heraldul Său martirizat, prin incomparabilul Centru al Legământului Său şi prin preaiubitul nostru Păzitor îi pregăteşte pe umilii Săi adepţi pentru măreaţa victorie supremă.
(2 ianuarie 1986, Bahá'ílor lumii)72. Inaugurarea acelui Plan a coincis cu înrăutăţirea sălbaticei persecuţii a comunităţii Bahá'í din Iran, un efort deliberat pentru a suprima Cauza lui Dumnezeu de pe pământul său natal. Eroica fermitate a prietenilor persani a fost cauza principală a extraordinarului interes internaţional concentrat asupra Cauzei, aducând o în cele din urmă pe agenda Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi astfel împreună cu publicitatea internaţională prin toate mijloacele mass media înfăptuind scoaterea ei din obscuritatea care a caracterizat şi a adăpostit prima perioadă a vieţii sale. Acest proces dramatic a determinat Casa Universală a Dreptăţii să adreseze o Declaraţie de Pace tuturor popoarelor Lumii şi să ia măsuri ca ea să fie înmânată şefilor de state şi majorităţii conducătorilor.
(Ridvan 1986, Bahá'ílor lumii)73. ...„Spune: O popor al lui Dumnezeu! Luaţi seama ca nu cumva puterile pământului să vă înfricoşeze sau ca puterea naţiunilor să vă slăbească forţele, ca zarva poporului discordiei să vă oprească sau ca exponenţii slavei pământeşti să vă întristeze sufletul. Fiţi asemenea uni munte în Cauza Domnului vostru, Cel Atotputernic, Cel Atotglorios, Cel Neconstrâns.”
„Spune: Luaţi seama, O popor al lui Bahá ca cei puternici de pe pământ să nu vă fure tăria sau cei care conduc lumea să nu vă umple de spaimă. Puneţi vă încrederea în Dumnezeu şi lăsaţi vă toate treburile în seama Lui. El, cu adevărat, vă va face victorioşi prin puterea adevărului şi fără îndoială, El are puterea de a face ceea ce doreşte şi în mâna Lui se află frâiele puterii supreme.
(The Advent of Divine Guidance, p.82)74. ...Se cuvine ca toţi oamenii, fiecare potrivit capacităţii sale, să respingă argumentele celor care au atacat Credinţa lui Dumnezeu. Aşa a fost hotărât de Cel care este Atotputernicul, Cel Omnipotent. Cel care doreşte să promoveze Cauza singurului Dumnezeu adevărat, să o facă prin pana şi prin limba lui, decât să recurgă la sabie sau violenţă... Dacă vreun om se va ridica să apere prin scrierile sale Cauza lui Dumnezeu împotriva atacatorilor săi, un astfel de om, oricât de neînsemnată va fi contribuţia sa, va fi atât de slăvit în lumea ce va să vie încât Oştirile Cereşti vor invidia gloria lui. Nici o pană nu poate să zugrăvească măreţia rangului său şi nici o limbă nu i poate descrie splendoarea. Căci oricui rămâne ferm şi statornic în această sfântă, glorioasă şi preaslăvită Revelaţie i se va insufla o astfel de putere încât să l facă în stare să înfrunte şi să ţină piept tuturor lucrurilor din cer şi de pe pământ. Asupra acestui lucru Dumnezeu însuşi aduce mărturie.
(Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh, CLIV)
75. Îi îndemnăm pe membrii Casei Dreptăţii şi le poruncim să asigure apărarea şi securitatea bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Se cuvine ca ei să aibă cea mai înaltă consideraţie faţă de interesele oamenilor în orice clipă şi în orice fel de condiţii. Binecuvântat este conducătorul care îl sprijină pe cel captiv şi bogatul care are grijă de cel sărac şi cel drept care apără de rău făcător drepturile celor asupriţi şi fericit drept credinciosul care respectă ceea ce i a prescris Cel care Orânduieşte, Cel Străvechi.
(Tablets of Bahá'u'lláh Revealed After Kitáb i Aqdas, p. 69 70)
76. Şi mai mult decât atât El spune: „Spune le celor cu inima temătoare: fiţi puternici, nu vă temeţi, contemplaţi L pe Dumnezeul vostru”. Acest verset binecuvântat este o dovadă a măreţiei Revelaţiei şi a măreţiei Cauzei, deoarece sunetul trâmbiţei trebuie să răspândească confuzie în întreaga lume şi spaimă şi teamă printre toţi oamenii. Bine de cel care a fost iluminat de lumina încrederii şi a detaşării. Suferinţele acelei Zile nu l vor stingheri şi nu l vor tulbura. Aşa a rostit Izvorul Graiului după cum i s a poruncit de către Cel ce este Atotmilostivul. El este cu adevărat Cel Tare, Cel Atotputernic, Cel Atotcuceritor, Cel Omnipotent.
(Epistle to the Son of the Wolf, p. 147)77. Ar trebui să vă îndemnaţi toţi prietenii la răbdare, supunere şi linişte, spunând: O, voi cei iubiţi de Dumnezeu din această ţară! Voi sunteţi slăviţi în toate lumile lui Dumnezeu datorită relaţiei voastre cu El, Cel care este Eternul Adevăr, dar în vieţile voastre pământeşti, care se scurg ca nişte momente trecătoare, sunteţi loviţi de înjosire. De dragul singurului Dumnezeu adevărat aţi fost ocărâţi şi persecutaţi, aţi fost întemniţaţi şi v aţi sacrificat vieţile pe cărarea Sa. Totuşi, nu s ar cuveni ca din cauza faptelor tiranice ale unor suflete nesocotite să încălcaţi limitele poruncilor lui Dumnezeu învrăjbindu vă cu cineva.
Orice vi s a întâmplat, a fost de dragul lui Dumnezeu. Acesta este adevărul şi nu există nici o îndoială cu privire la el. Ar trebui prin urmare să vă lăsaţi toate treburile în Mâinile Lui, să vă puneţi încrederea în El şi să vă bizuiţi pe El. Cu siguranţă El nu vă va părăsi. Nici în această privinţă nu încape îndoială. Nici un tată nu şi va da fiii pradă fiarelor sălbatice. Nici un păstor nu şi va lăsa turma lupilor cruzi. Va face desigur tot ceea ce i stă în putinţă ca să apere ceea ce i aparţine.
Dacă totuşi, pentru câteva zile, potrivit înţelepciunii atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu, treburile exterioare s ar desfăşura împotriva dorinţei puternice a cuiva, acest lucru nu va avea urmări şi nu ar trebui să conteze. Intenţia noastră este ca toţi prietenii să şi îndrepte privirile către Orizontul Suprem şi să se agaţe de ceea ce a fost revelat în Tablete. Ei ar trebui să evite cu stricteţe rebeliunea şi să se ferească a păşi pe cărarea neînţelegerilor şi a conflictului. Ei ar trebui să lupte pentru singurul Dumnezeu adevărat, slăvit fie El, cu ajutorul oştirilor toleranţei şi supunerii, printr un caracter integru, prin fapte bune şi prin cele mai alese şi mai distinse cuvinte.
(The Bahá'í World, vol. XVIII, p. 10 11)78. O, oştire a lui Dumnezeu! Când nenorocirea vă va lovi fiţi răbdători şi liniştiţi. Oricât de groaznice ar putea fi suferinţele voastre rămâneţi netulburaţi şi cu nestrămutată încredere în infinitul har al lui Dumnezeu înfruntaţi furtuna necazurilor şi chinurilor mistuitoare.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p. 74)
79. Prin urmare, cei iubiţi de Dumnezeu trebuie să vegheze, să hrănească şi să stimuleze cu trudă, cu apele străduinţelor lor acest copac al speranţei. În orice ţară ar sălăşlui, fie ca ei să ajute din toată inima şi să fie tovarăşi celor care le sunt apropiaţi cât şi celor îndepărtaţi deopotrivă. Cu însuşiri asemănătoare celor din ceruri fie ca ei să proclame instituţiile şi religia lui Dumnezeu. Fie ca ei să nu şi piardă niciodată cumpătul, să nu fie niciodată descurajaţi, să nu se simtă niciodată tulburaţi. Cu cât întâmpină mai multă opoziţie cu atât mai mult lăsaţi i să şi arate buna credinţă; cu cât sunt mai multe chinurile şi nenorocirile pe care trebuie să le înfrunte, cu atât mai multă generozitate lăsaţi i să înmâneze tuturor îmbelşugata cupă. Astfel este spiritul care va deveni viaţa lumii, astfel este lumina propagată în inima ei şi cel care ar putea fi altfel sau ar putea face altceva decât acest lucru nu este vrednic să servească la Sfântul Prag al lui Dumnezeu.
(Selections from the Writings of `Abdu'l Bahá, p. 258)
80. O, voi cei iubiţi de Dumnezeu! Cel mai măreţ dintre toate lucrurile este apărarea Adevăratei Credinţe a lui Dumnezeu, păstrarea Legii Sale, securitatea Cauzei Sale şi slujirea Cuvântului Său...
...Totuşi, de nevoie, suprema mea obligaţie m a determinat să păzesc şi să protejez Cauza lui Dumnezeu. Astfel cu cel mai mare regret vă sfătuiesc spunând: Păziţi Cauza lui Dumnezeu, apăraţi legea Sa şi temeţi vă cu străşnicie de dezbinare. Aceasta este temelia credinţei poporului lui Bahá, fie ca viaţa mea să fie oferită pentru ei.
(Will and Testament of `Abdu'l Bahá, p. 4,19)81. Este necesar ca ele să fie vigilente şi precaute, discrete şi atente şi să protejeze întotdeauna Templul Cauzei de săgeţile răufăcătorilor şi loviturile inamicului.
(12 Martie, către Bahá'íi din America, Marea Britanie, Germania, Franţa, Elveţia, Italia, Japonia şi Australasia, Administraţia Bahá'í
82. ...Pe măsură ce Mişcarea creşte în prestigiu, faimă şi influenţă, iar ambiţiile, răutatea şi rea voinţa străinilor şi a adversarilor deopotrivă, devine tot mai important pentru fiecare individ şi Adunare Spirituală să fie vigilenţi, pentru a nu cădea victime inocente ale planurilor malefice ale răuvoitorilor, egoiştilor şi lacomilor.
Atingând subiectul publicării articolelor şi pamfletelor cu subiecte controversate şi politice ale zilei, doresc să reamintesc iubiţilor mei colegi, că în stadiul prezent, când Cauza este încă în faza de formare (a copilăriei), orice analiză amănunţită făcută de prieteni pe marginea subiectelor ce se află în centrul atenţiei generale, va fi deseori răstălmăcită în anumite cercuri şi va da naştere la suspiciuni şi neînţelegeri ce se vor repercuta în mod nefavorabil asupra Cauzei. Ele vor avea tendinţa de a crea o concepţie eronată asupra obiectului real, adevăratei misiuni şi caracterului fundamental al Credinţei Bahá'í. În acelaşi timp cu străduinţa de a păstra cu loialitate şi de a expune cu conştiinciozitate principiile noastre morale şi sociale, în toată esenţa şi puritatea lor, cu tot efectul lor asupra diverselor faze ale societăţii umane, trebuie să ne asigurăm că nu vom face nici o referire sau critică directă în expunerile noastre cu privire la bazele (fundamentele) Credinţei, care să fie antagonistă (contrară) vreunei instituţii existente, sau care să identifice (echivaleze) vreo mişcare pur spirituală cu o sectă, fracţiune sau naţiune vehementă şi agresivă de joasă calitate. Trebuie să ne străduim ca în toate prezentările noastre (emanaţiile) noastre să combinăm discreţia şi reticenţa nobilă a înţeleptului cu sinceritatea şi cinstea (loialitatea) pasionată a susţinătorului înfocat (ardent) al unei Credinţe inspiratoare. În timp ce vom refuza (înăbuşi) orice cuvânt ce poate înstrăina sau aliena un individ, guvern sau popor, trebuie să menţinem neînfricaţi şi fără ezitare, în întregimea lor, astfel de adevăruri a căror înţelegere o credem a fi vitală şi urgent necesară, pentru binele şi propăşirea omenirii.
(10 Ianuarie 1926, către Adunarea Spirituală Naţională a Statelor Unite şi Canada, Administraţia Bahá'í)
*Toate extrasele sunt din scrisori anterior netraduse, cu excepţia cazurilor în care este specificată sursa.
83. Ne putem dovedi demni de Cauza noastră doar dacă comportamentul nostru (individual) şi în viaţa de toate zilele, vom imita cu asiduitate exemplul iubitului nostru Maestru, pe care teroarea tiraniei, furtunile nesfârşitelor abuzuri, opresiunea umilinţelor, nu l au făcut să se abată nici cu un fir de păr de la Legea lui Bahá'u'lláh.
(12 Aprilie 1927, către Adunarea Spirituală Naţională a Statelor Unite şi Canadei, Administraţia Bahá'í)
84. ...Fii sigur, dincolo de orice îndoială, că indiferent cât de tare se vor strădui adversarii Credinţei lui Dumnezeu să i stingă flacăra, ei vor face doar ca ea să ardă şi mai puternic, lumina ei să fie şi mai strălucitoare, căldura să i fie şi mai arzătoare. Cei înţelepţii şi cu discernământ, care urmăresc îndeaproape dar cu discreţie progresul Credinţei, şi care sunt hotărâţi să o supună unei analiza foarte atente, nu vor fi deloc surprinşi sau zdruncinaţi de aceste pretenţii absurde şi nefondate, de aceste publicaţii grosolane (josnice) şi afirmaţii contradictorii. În loc să fie orbiţi (înşelaţi) de această propagandă cu privire la adevărurile Credinţei, ei vor fi mai degrabă impulsionaţi spre a continua urmărirea investigaţiilor şi cercetărilor lor cu şi mai mare meticulozitate şi entuziasm decât înainte; să se familiarizeze în amănunt cu învăţăturile, principiile şi aspiraţiile Bahá'í; şi chiar, cu ajutorul slavei şi îndrumării celui Atotputernic Domn, să se ridice la ceasul de nevoie întru apărarea Cauzei, să provoace deruta în rândurile celor suspicioşi, neîncrezători şi cu concepţii greşite, să radă din temelii edificiul calomniei şi neadevărului şi de a demonstra şi impune, în faţa ochilor lumii, sfânta, înalta şi necuprinsa realitate a irezistibilei Credinţe a lui Dumnezeu. Aceste diverse elemente perturbatoare, concepute şi instigate de inamici şi răuvoitori ai Credinţei zvonurile insidioase, rapoartele defăimătoare, atacurile flagrante şi neprincipiale trebuie privite ca dispoziţii şi instrumente ale Providenţei, destinate de a grăbi sosirea zilei (momentului) promise, a victoriei depline, şi a acelui triumf limpede (clar, definitiv), care au fost atât de evident prezise de scripturi, şi atât de explicit şi emfatic proiectate de Pana Celui Înalt.
(August 1927 către Adunarea Spirituală Naţională din Persia traducere din Persană)
85. ...Permanenţa şi stabilitatea obţinute de oricare asociaţie, grup sau naţiune, sunt rezultatul şi în acelaşi timp dependente de raţiunii şi valori principiilor pe care se bazează desfăşurarea afacerilor (acţiunilor) şi direcţia activităţilor sale. Principiile de ghidare Bahá'í sunt: onestitatea (cinstea), iubirea, caritatea (întrajutorarea, mila) şi seriozitatea; aşezarea binelui general deasupra intereselor personale; practica ideii de divinitate, virtute şi moderaţie. În final, protecţia şi fericirea le este asigurată. Orice ghinioane ar întâlni, ţesute de intrigile viclenilor şi răuvoitorilor, toate vor trece ca nişte valuri, iar greutăţile vor fi urmate de bucurii. Prietenii se află sub protecţia puterii irezistibile şi nepătrunse a providenţei lui Dumnezeu. Nu există nici o îndoială, că fiecare suflet binecuvântat ce şi duce viaţa în armonie cu această putere atotcuprinzătoare, va beneficia de succes în acţiunile sale şi va câştiga o recompensă bogată. Acţiunile celor care se decid a merge împotriva ei, nu trebuie să provoace antipatie din partea noastră, ci rugăciuni pentru îndrumarea lor. Aceasta este calea Bahá'í din timpuri apuse, şi aşa trebuie să fie acum şi întotdeauna.
(18 Decembrie 1928 către o Adunare Spirituală Naţională)
86. Ei trebuie să se abţină de la a se asocia, cu vorba sau cu fapta, cu scopurile politice ale naţiunilor lor, cu politica guvernelor, planurile şi programele partidelor şi facţiunilor. În astfel de controverse, ei nu trebuie să împartă nici o vină, nu trebuie să ia partea nimănui, să nu ofere soluţii şi să nu se identifice cu nici un sistem care ar putea prejudicia interesele acelei organizaţii mondiale care le este scop (ţintă) de păstrat şi ocrotit. Să se ferească de a deveni uneltele politicienilor lipsiţi de scrupule, sau să fie captivaţi de capcanele înşelătoare ale complotiştilor perfizi. Să şi conceapă viaţa şi să şi educe comportamentul astfel încât să nu li se poată aduce niciodată vreo acuzaţie, oricât de nefondată, de tăinuire, fraudă, mituire sau intimidare. Să se ridice deasupra oricăror excepţii sau părtiniri, deasupra disputelor sterpe, calculelor meschine, pasiunilor trecătoare, care tulbură faţa şi captivează atenţia unei lumi în schimbare. Este de datoria lor să încerce a face distincţie, pe cât se poate de clar si dacă este nevoie cu ajutorul reprezentanţilor lor aleşi, acele posturi şi funcţii ca cele diplomatice sau politice, de cele care au un caracter pur administrativ, şi care nu sunt afectate în nici o circumstanţă de schimbările şi şansele care marchează activităţile politice ale partidelor de guvernământ din fiecare ţară. Ei trebuie să şi afirme hotărârea de a rămâne fermi dedicaţi drumului lui Bahá'u'lláh, de a evita amestecul şi răfuielile neseparabile de activitatea de politician şi de a deveni agenţii demne ale acelei Politici Divine ce încarnează Voinţa de neclintit a lui Dumnezeu, pentru toţi oamenii....
Pe măsură ce numărul comunităţilor Bahá'í din diferitele părţi ale lumii se multiplică, iar puterea (influenţa) lor, ca forţă socială, devine mai evidentă, fără îndoială că ele vor deveni din ce în ce mai mult ţinta presiunilor pe care persoane cu autoritate şi influenţă în domeniul politic o vor exercita asupra lor, cu speranţa de a obţine sprijinul de care au nevoie pentru a avansa către scopurile lor. Mai mult, aceste comunităţi vor simţi o nevoie crescândă pentru bunăvoinţa şi sprijinul guvernelor respective, în efortul de a şi lărgi obiectivele şi a consolida fundaţiile instituţiilor aflate în responsabilitatea lor. Trebuie să se teamă, că în dorinţa lor de a progresa către scopurile Cauzei lor iubite, ar putea fi determinaţi, din lipsă de înţelepciune (precauţie) să negocieze cu Credinţa lor, să facă compromisuri de la principiile lor esenţiale, sau să sacrifice, în schimbul unor avantaje materiale pentru instituţiile lor, integritatea ideilor lor spirituale. Să proclame că în orice ţară ar trăi şi indiferent cât de avansate ar fi instituţiile lor, sau profundă dorinţa lor de a impune legi şi aplica principii enunţate de Bahá'u'lláh, vor subordona fără ezitare operarea acestor legi şi aplicarea acestor principii, cerinţelor şi prevederilor legale ale respectivelor guverne. Nu este cu nici un chip scopul lor, ca în timp ce încearcă să desfăşoare şi să perfecţioneze activităţile administrative ale Credinţei lor, să violeze prevederile constituţionale ale ţării lor, cu atât mai puţin să permită maşinăriei lor administrative să depăşească autoritatea guvernului ţării respective.
Trebuie de asemenea avut în vedere faptul că extinderea activităţilor în care suntem angajaţi şi varietatea comunităţilor care lucrează sub diferitele forme ale guvernului, atât de esenţial diferite ca standarde, politică şi metode, fac absolut necesar pentru toţi cei care sunt declaraţi membrii ai oricăreia dintre aceste comunităţi, de a evita orice acţiune care ar putea, prin trezirea de suspiciuni sau alimentarea antagonismelor oricărui guvern, să implice confraţii în persecuţii sau să complice natura sarcinilor lor. Cum altfel, v aş întreba, ar fi putut o Credinţă atât de cuprinzătoare, ce depăşeşte hotare politice sau sociale, ce include sub aripa sa o varietate de rase şi naţiuni, care pe măsură ce progresează năvalnic va trebui să se bizuie din ce în ce mai mult pe bunăvoinţa şi sprijinul diverselor guverne de pe pământ cum altfel ar fi putut deci o astfel de Credinţă să reuşească să şi păstreze unitatea şi interesele şi să asigure dezvoltarea constantă şi paşnică a instituţiilor sale?Oricum, o astfel de atitudine nu este dictată de considerente de oportunism egoist, ci în primul rând de principiul general că adepţii lui Bahá'u'lláh, ca indivizi sau colective de persoane, nu vor accepta să se implice sub vreo formă în domenii care ar însemna cea mai mică abatere de la adevărurile fundamentale şi idealurile Credinţei lor. Nici acuzaţiile pe care cei neinformaţi şi răuvoitori le ar putea aduce împotriva lor, nici ademenirea onorurilor şi câştigurilor nu i va putea face să le slăbească încrederea sau să devieze de la calea lor. Fie ca cuvintele lor să proclame, iar comportarea lor să dovedească, că aceia care îl urmează pe Bahá'u'lláh, indiferent în ce ţară s ar afla, sunt mânaţi (motivaţi) nu de ambiţie egoistă, nu caută puterea, nu le pasă de valurile de nepopularitate, de neîncrederea sau criticile pe care aderarea la standardele lor le ar putea provoca.
(Din Epoca de aur a Cauzei lui Bahá'u'lláh, publicată în Ordinea Mondială a lui Bahá'u'lláh)
87. Această consecvenţă în comportare (atitudine) trebuie să se manifeste, cu o forţă din ce în ce mai mare, în fiecare decizie pe care reprezentanţii aleşi ai comunităţii Bahá'í, în indiferent ce capacitate (poziţie) s ar afla, ar putea fi chemaţi spre a o afirma (prezenta). Trebuie arătată în mod constant în tranzacţiile tuturor membrilor săi, în viaţa lor particulară, în toate tipurile de activităţi, şi în orice servicii ar putea aduce în viitor guvernului sau poporului lor. Trebuie exemplificată în comportamentul electorilor Bahá'í, atunci când îşi exercită drepturile sacre şi funcţiunile. Trebuie să caracterizeze atitudinea fiecărui credincios loial de a nu accepta posturi politice, neidendificarea cu partidele politice, neparticiparea la controverse (dispute) politice, şi a nu face parte din organizaţii politice sau instituţii ecleziastice... Trebuie demonstrată prin imparţialitatea fiecărui apărător al Credinţei împotriva adversarilor săi, în obiectivitatea de a recunoaşte orice calităţi pe care le ar putea avea adversarul, şi în onestitatea de a se achita de orice obligaţii pe care le ar putea avea faţă de el....
...Nici o altă demonstraţie mai clară nu ar putea fi făcută popoarelor ambelor continente ale vitalităţii tinereşti şi puterii vibratoare dătătoare de viaţă, şi instituţiilor tinerei Credinţe a lui Bahá'u'lláh, decât o participare inteligentă, constantă şi efectivă a tineretului Bahá'í de orice rasă, naţionalitate şi clasă socială, atât în sfera de activitate a predării (transmiterii, răspândirii) Credinţei, cât şi în cea administrativă. Printr o astfel de participare, criticii şi duşmanii Credinţei, privind cu diferite grade de scepticism şi resentimente, procesele evoluţionare ale Cauzei lui Dumnezeu şi ale instituţiilor sale, pot fi cel mai bine convinşi de adevărul neândoielnic că o astfel de Cauză este intens vie, deplin sănătoasă, iar destinele sale în mîini sigure.
(Zorii Dreptăţii Divine)88. Variatele şi numeroasele obstacole nu vor întârzia să apară pentru a împiedica mersul acestei comunităţi [Australia]. Regresele ar putea umbri temporar strălucirea misiunii sale. Forţele conservatorismului religios ar putea, la un moment dat, să se ralieze împotriva sa. Exponenţii teoriilor şi doctrinelor fundamental opuse regulilor şi principiilor sale ar putea provoca puterea sa incipientă cu insistenţă şi în mod serios. Ordinul Administrativ Arca destinată a i păstra integritatea şi siguranţa trebuie ca fără întârziere, fără excepţie, să solicite atenţia membrilor comunităţii, idealurile sale trebuie slăvite în mod continuu în inimile lor, scopurile sale studiate şi menţinute clare în faţa ochilor lor, cerinţele îndeplinite din toată inima, legile în mod srupulos respectate, instituţiile deservite (sprijinite) fără restricţii, misiunea sa glorioasă popularizată peste hotare, iar spiritul său să constituie singurul scop al vieţii lor.
(Cu scrisul de mână al lui Shoghi Effendi, în finalul unei scrisori datată 22 August 1942, Scrisori de la Păzitor către Australia şi Noua Zeelandă. pag. 80 81)
89. ...Lupta şi vărsarea de sânge, cu efectele lor de mizerie, tristeţe şi confuzie, care au afectat întregul continent al Indiei în lunile recente, mi au provocat o mare îngrijorare. Tulburările care urmează în perioada de mare criză din viaţa poporului său, constituie o încercare pe care Comunitatea credincioşilor fideli ai lui Bahá'u'lláh din acea ţară trebuie să o înfrunte, şi să şi demonstreze cu acest prilej calitatea credinţei, profunzimea devotamentului, forţa unităţii lor, soliditatea instituţiilor şi caracterul eroic al hotărârii lor. Ei nu trebuie să fie alarmaţi, nici descumpăniţi sau ezitanţi în execuţia planului lor. Apăraţi de instituţiile pe care cu mâinile lor le au creat, adăpostindu se în fortăreaţa iubirii lor pentru Bahá'u'lláh şi a devotamentu lui pentru Credinţa Sa, urmând cu vigilenţă neobosită şi unic scop cursul stabilit de Plan pe care ei înşişi l au inaugurat, animaţi de succesul iniţial deja obţinut din momentul în care Planul a fost pus în mişcare, ei, deşi loviţi de circumstanţele prezente, şi indiferent de cât de periculoasă calea pe care şi au ales o, trebuie să continue, netemându se de persecuţii, dispreţ sau calomnie, către ţelurile strălucitoare pe care şi au stabilit să le atingă.
(Scrisă de mâna lui Shoghi Effendi, apărută într o scrisoare dataă 24 Octombrie 1947, scrisă din partea sa către Adunarea Spirituală Naţională din India, Zorii Unei Noi Zile)
90. ...EVENIMENTE RECENTE ACŘIUNI ÎNCHEIATE TRIUMFĂTOR ACTIUNI ISTORICE PRECUM SUPRASTRUCTURA CONSTRUCŘIILOR RESPECTUL FAŘA DE MORMÎNTUL LUI Báb TEMPLUL PRINCIPAL CELEBRĂRILE LUMII VESTICE CONVOCĂRILE DE ANUL SFÎNT PATRU CONFERINŘE DE PREDARE INTERCONTINENTALE LANSAREA CRUCIADEI DE ZECE ANI O DISPERSIE FĂRĂ PRECEDENT ACUZARORII SĂI TEMERARI FACĂ FAŘĂ PROGRESULUI EXTRAORDINAR AL GLOBULUI CAMPANIILE AFRICAN PACIFICE RIDICAREA (ÎNFIINŘAREA) ORDINULUI ADMINISTRATIV INIMA PENINSULEI ARABICE DERUTA LUMII ISLAMICE LEAGĂNUL ANTAGONISMULUI PUTERNIC PROGRESUL CREDINŘEI ARHIVELE INTERNAŘIONALE ANUNŘAREA INSTITUŘIEI ORDINUL MONDIAL ADMINISTRATIV SERVIREA ŘĂRII SFÂNTE APRINDEREA ANIMOZITĂŘILOR DE NESTINS ADVERSARII ISLAMICI STÂRNIŘI ADVERSARI NOI CREŞTINI RIDICAT INAMICI INTERNI VECHI ŞI NOI PROVOCATORI TENTATIVE RECENTE OPRIREA MARŞULUI CAUZA DOMNULUI O NEFAVORABILĂ REPREZENTARE A SCOPULUI DESTABILIZAREA INSTITUŘIILOR SLĂBIREA ZELULUI ERODAREA LOIALITĂŘII SUPORTERILOR. DOVEZI DE CREŞTERE A OSTILITĂŘII FĂRĂ MAŞINAŘII INSISTENTE IN CEEA CE PRIVEŞTE UMBRIREA COMPETIŘIEI APRIGE RANGUL DESTINAT CAVALERIA UŞOARĂ A ARMATEI ÎNTUNECATE ATÎT RELIGIA SECULARĂ PREZICEREA LIMBAJULUI LIPSIT DE ECHIVOC 'ABDU'L Bahá NECESAR ÎN ACEST CEAS DE CUMPĂNĂ O ASOCIERE MAI STRÎNSĂ MÂINI CINCI CONTINENTE CEI ALEŞI REPREZENTANŘI NAŘIONALI AI COMUNITĂŘÎLOR Bahá'í ÎN TOATĂ LUMEA INVESTIGAREA ACTIVITĂŘILOR TICĂLOASE INAMICII INTERNI ADOPTAREA MĂSURILOR ÎNŘELEPTE EFECTIVE CONTRACARAREA PLANURILOR LOR TRĂDĂTOARE PROTEJAREA MASELOR DE CREDINCIOSI OPRIREA ÎMPRĂŞTIERII INFLUENŘEI RĂULUI. CHEMAREA MÂINII1 ADUNĂRILE NAŘIONALE FIECARE CONTINENT SEPARAT STABILIREA DE AICI A CONTACTULUI DIRECT CONŞTIENT ORICÂND ESTE POSIBIL CÂT DE DES POSIBIL SCHIMBUL DE RAPOARTE PENTRU A FI SUPUSE COMITETELOR AUXILIARE NAŘIONALE RESPECTIVE EXERCITAREA UNEI VIGILENŘE NEOBOSITE ÎNDEPLINIREA FĂRĂ EZITARE A DATORIILOR SACRE OBLIGATORII. SECURITATEA PREŘIOASEI CREDINTE PĂSTRAREA SĂNĂTĂŘII SPIRITUALE COMUNITĂŘILOR Bahá'í VITALITATE CREDINŘĂ MEMBRII SĂI INDIVIDUALI FUNCŘIONAREA CORESPUNZĂTOARE A INSTITUŘIILOR CU GREU ÎNFIINŘATE REZULTATE ÎNTREPRINDERILE SALE MONDIALE ÎNDEPLINIREA DESTINULUI SĂU FINAL TOATE DIRECT DEPENDENTE RENUNŘARE RESPONSABILITĂŘI APĂSĂTOARE MEMBRII RĂMAŞI ACESTE DOUĂ INSTITUŘII OCUPÂND CU CASA UNIVERSALĂ DE DREPTATE URMĂTOAREA INSTITUŘIE PĂSTRAREA RANGUL CEL MAI ÎNALT DIVIN ACORDAT IERARHIA ADMINISTRATIVĂ ORDINEA MONDIALĂ Bahá'u'lláh.
(Cablogramă [cuvintele de legătură eliminate pentru a corespunde cu cea originală] 4 Iunie 1957, Mesaje Către Lumea Bahá'í)
1 Adunarea Continentală de Consilieri...sunt însărcinaţi cu funcţii specifice în legătură cu protejarea şi propagarea (promovarea) Cauzei în zonele de sub jurisdicţia acestora. Ei vor acţiona într o manieră similară cu cea stabilită de către iubitul Păzitor pentru Mâinile Cauzei în comunicările sale subliniind responsabilităţile pe care sunt chemaţi să le îndeplinească în colaborare cu Adunarea Spirituală Naţională. Vă atragem în mod special atenţia asupra mesajului său din 4 Iunie 1957.
(Dintr o scrisoare a Casei Universale de Dreptate, datată 24 Inuie 1968 către o Adunare Continentală de Consilieri.)
EXTRASE DIN SCRISORI SCRISE DIN PARTEA LUI SHOGHI EFFENDI
91. ...fără îndoială că pe măsură ce influenţa Credinţei lui Dumnezeu devine mai pătrunzătoare, numărul celor care doresc să obstrucţioneze progresul său va creşte de asemenea. Adversari noi şi din ce în ce mai redutabili îşi vor face simţită prezenţa şi răufăcătorii, apărând sub cele mai diferite deghizări, vor căuta pe furiş să i îndemne la acţiune pe toţi cei care tăinuiesc resentimente sau nutresc gânduri rele faţă de Cauză, şi vor ridica stindardele rebeliunii. În aceste circumstanţe este esenţial pentru prieteni ca pe de o parte să fie atenţi şi precauţi şi pe de altă parte să sporescă vigilenţa şi să întărească loialitatea credincioşilor, să păstreze integritatea Cuvântului lui Dumnezeu, şi să promoveze armonia şi unitatea printre cei iubiţi de El. Aceasta este suprema datorie a prietenilor lui Dumnezeu şi modul cel mai înalt prin care ei pot să servească Cauza Sa.
(Dintr o scrisoare netradusă anterior, 24 mai 1927, către un credincios)
92. În faţa condiţiilor atât de dureroase, trebuie să vă daţi seama, mai mult ca oricând, de suprema voastră obligaţie de a proteja trupul Cauzei de orice atacuri sau lovituri viitoare şi de a respecta cu scrupulozitate şi inteligenţă spiritul şi principiile Administraţiei.
(12 iulie 1937, către un credincios)93. El este de părere că acţiunile de respingere a atacurilor şi criticilor direcţionate împotriva Cauzei prin intermediul presei sunt de competenţa Adunării Spirituale Naţionale. Acest organism trebuie să fie cel care decide, în mod direct sau indirect prin intermediul comitetelor sale, dacă sunt recomandabile acţiunile de răspuns la astfel de atacuri şi, de asemenea, trebuie să examineze cu atenţie şi să supună aprobării orice afirmaţiie pe care prietenii doresc să le publice în presă cu acest scop. Numai printr o astfel de supraveghere şi control a tuturor activităţilor de presă prietenii pot spera să evite confuziile şi neînţelegerile în propriile lor minţi şi în cele ale publicului larg la care pot avea acces prin intermediul presei.
(28 septembrie 1938, către un credincios)94. ...se cuvine ca prietenii să înfrunte aceste dificultăţi cu perseverenţă şi fermitate, recunoştinţă şi răbdare, cu unitate şi solidaritate; să îndure cu vitejie aceste dezastre consecutive, să traverseze cu succes aceste ultime stadii în drumul predestinat să nu devină nici neliniştiţi şi nici descurajaţi în faţa greutăţilor şi eforturilor, nedreptăţii şi oprimării pe care sunt nevoiţi să le suporte. Fie ca ei să şi amintească în permanenţă următorul avertisment solemn şi limpede consemnat de Pana Centrului Legământului şi cu o inimă liniştită, un spirit strălucitor, un scop ferm şi hotărâre să anticipeze cu atenţie desfăşurarea şi îndeplinirea afirmaţiilor Dascălului: „Temeţi vă de plânsetul copiilor nedreptăţiţi şi orfani şi de oftatul victimelor asupririi ca lacrimile să nu se preschimbe în torente, iar răsuflarea lor în pală de foc.”
Tulburările violente, încercările dureroase şi pericolele copleşitoare care se năpustesc acum asupra bandelor de răuvoitori, necinstiţi şi asupritori din toate păturile sociale, fie din propria voastră ţară sau din ţările învecinate care au asaltat popoarele, regii şi supuşii, guvernele şi cetăţenii pe toţi deopotrivă, sunt rezultatul acestor încălcări flagrante şi profanări înfăptuite în acea ţară de mâna tiranilor şi agresorilor. Acum, după trecerea unui secol, rezultatele funeste ale acestor fapte au devenit vizibile iar consecinţele lor evidente pentru toţi. Se apropie cu repeziciune ziua când oştirile urii şi nedreptăţii vor fi chemate să răspundă pentru faptele lor; timp de veacuri ei vor fi supuşi mâniei răzbunătoare a instrumentelor unui Dumnezeu Atotputernic şi Atotbiruitor.
Sfătuind prietenii şi oferindu le condoleanţe pentru victimele acestei recente atrocităţi Adunarea voastră ar trebui să i îndemne să se conformeze, acum mai ferm ca niciodată, poruncilor şi învăţăturilor lui Dumnezeu, să nu se abată nici măcar cât un fir de păr de la Calea cea Dreaptă şi să aştepte sosirea zilei când El va binevoi să împlinească predestinata Sa voinţă. El este cu adevărat Apărătorul celor nedreptăţiţi şi El este cu adevărat Ajutorul tuturor celor care sunt drepţi şi fermi.
(2 iulie 1942, către Adunarea Spirituală Naţională din Persia)
95. Cauza lui Dumnezeu trebuie apărată de duşmanii Credinţei şi de cei care seamănă seminţele îndoielii în inimile credincioşilor iar cea mai bună protecţie este cunoaşterea...
(11 mai 1948, către o Adunare Spirituală Naţională, The Light of Divine Guidance, vol.1, p. 134)
96. ...credincioşii trebuie să fie aprofundaţi în cunoaşterea şi preţuirea atât a Legământului lui Bahá'u'lláh cât şi al lui `Abdu'l Bahá. Aceasta este fortăreaţa Credinţei fiecărui Bahá'í şi ceea ce îl face capabil să înfrunte orice încercare şi atacurile duşmanilor din afara Credinţei şi pe cei mult mai periculoşi şi perfizi, persoanele lipsite de entuziasm din interiorul Credinţei, fără un ataşament real faţă de Legământ şi care, prin urmare, susţin aspectul intelectual al învăţăturilor subminând în acelaşi timp temelia spirituală pe care se sprijină Cauza lui Dumnezeu în ansamblul ei.
(14 aprilie 1949, unui credincios, The Light of Divine Guidance, vol.2, p.84)
97. Atacuri ale misionarilor şi ale altora ca de exemplu ale..., ar trebui fără îndoială dezminţite cu vigoare, în mod public, de către Adunarea voastră ca şi de către Adunările Locale.
(18 august 1949, unei Adunări Spirituale Naţionale)
EXTRASE DINTR O SCRISOARE SCRISĂ DE CASA UNIVERSALĂ A DREPTĂŘII
98. Necesitatea apărării Credinţei de atacurile duşmanilor săi nu este în general apreciată la justa sa valoare de către prieteni, deoarece astfel de atacuri, mai ales în vest, au fost până acum intermitente. Totuşi, noi ştim că aceste atacuri se vor înmulţi şi vor deveni concertate şi universale. Scrierile Credinţei noastre prevestesc clar nu numai o intensificare a maşinaţiunilor duşmanilor interni ci şi o creştere a ostilităţii şi opoziţiei duşmanilor ei externi, fie religioşi sau laici, pe măsură ce preaiubita noastră Credinţă îşi urmează marşul înainte către victoria finală. Prin urmare, în lumina avertismentelor lui Shoghi Effendi, Corpurile Auxiliare pentru Protecţie ar trebui să fie „permanent cu ochii atenţi” asupra „celor cunoscuţi ca duşmani sau care au fost îndepărtaţi din Credinţă”, să „investigheze cu discreţie activităţile lor, să i prevină în mod inteligent pe prieteni de opoziţia pe care în mod inevitabil o vor avea de înfruntat, să explice cum fiecare criză a Credinţei lui Dumnezeu s a dovedit întotdeauna a fi o binecuvântare mascată”, să i pregătească pentru „lupte crâncene” care sunt „menite să alinieze Armata Luminii împotriva forţelor întunericului” şi când influenţa duşmanilor se va răspândi şi va atinge rândurile lor, membrii acestor Corpuri Auxiliare ar trebui să fie atenţi la urzelile lor „de a stinge zelul şi de a măcina loialitatea cre dincioşilor” şi adoptând „măsuri înţelepte şi eficiente” să zădărnicească aceste urzeli şi să oprească răspândirea influenţei lor. Mai presus de toate, membrii Corpurilor pentru Protecţie ar trebui să se concentreze să aprofundeze cunoştinţele despre Legământ ale prietenilor şi să consolideze dragostea şi devotamentul lor faţă de acesta, să răspundă, în conformitate cu învăţăturile, la orice întrebare care ar putea frământa pe oricare dintre credincioşi, să cultive profunzimea spirituală şi tăria credinţei şi certitudinilor şi să promoveze tot ce ar putea întări spiritul unităţii pline de iubire în comunităţile Bahá'í.
Sarcinile primordiale ale corpurilor de Propagare, totuşi, sunt să atragă atenţia credincioşilor asupra obiectivelor tuturor planurilor care le stau în faţă, să îi stimuleze şi să îi ajute în promovarea muncii de propovăduire în domeniile proclamării, răspândirii, consolidării şi pionieratului, să încurajeze contribuţiile la fonduri şi să fie exemple ale învăţăturilor Credinţei conducându i spre noi realizări în răspândirea Mesajului lui Dumnezeu concetăţenilor lor...
Ar trebui, de altfel, reamintit că aceste funcţii identice sunt îndeplinite de către Adunările Naţionale şi Locale şi de comitetele lor cărora le revine în prezent marea responsabilitate de a executa, de fapt, planurile de propovăduire şi de a administra, consolida şi apăra comunităţile Bahá'í. Membrii Corpului Auxiliar ar trebui deci, să vegheze atent ca munca lor să consolideze şi să completeze munca instituţiilor administrative.
(10 octombrie 1976, Centrului Internaţional de Predare)
EXTRASE DIN SCRISORI DIN PARTEA CASEI UNIVERSALE A DREPTĂŘII
99. ...una dintre funcţiile vitale ale Corpurilor pentru Protecţie, este aprofundarea cunoştinţelor despre Legământ ale prietenilor şi sporirea dragostei şi loialităţii lor faţă de acesta şi de a întări spiritul unităţii şi dragostei în comunităţile Bahá'í.
Este de datoria Adunărilor Spirituale Locale şi Naţionale să apeleze la membrii Corpului Auxiliar în probleme de protecţie care ar putea implica nu numai posibila spargere a Legământului dar şi chestiuni de dezbinare în cadrul comunităţii, retragerea drepturilor de vot şi orice fel de alte probleme care vă fac să simţiţi că sfatul şi călăuzirea Corpurilor de Protecţie ar putea fi de ajutor instituţiilor Credinţei. Membrii Corpului Auxiliar desigur, informează Corpul Continental al Consilierilor şi apoi Consilierii iau măsurile pe care le simt necesare. Sunteţi liberi să apelaţi oricând la Corpul Continental al Consilierilor şi la membrii Corpului Auxiliar pentru protecţie în orice chestiuni care nu vă sunt clare, implicând securitatea Credinţei în regiunea d voastră şi îi veţi găsi întotdeauna bucuroşi să vă ajute în rezolvarea unor astfel de probleme.
(1 octombrie 1979, unei Adunări Spirituale Naţionale)
100. Ostilitatea faţă de Credinţă este ceva la care toţi Bahá'íi pot să se aştepte, este foarte important cum reacţionăm faţă de ea. Sunteţi îndemnaţi să evitaţi confruntarea şi conflictul; acestea ar tinde să mărească opoziţia. Păstraţi o atitudine demnă şi prietenoasă şi, pentru a avansa raţionamente bine fundamentate unde este cazul, insistaţi să deveniţi mai bine informaţi despre chestiunile privind creştinismul şi Credinţa Bahá'í.
(12 septembrie 1985, unei Adunări Spirituale Naţionale)
101. ...pe măsură ce Credinţa devine cunoscută ne putem aştepta la opoziţie şi persecuţie. Cu toate acestea, în prezentările şi în relaţiile noastre ar trebui întotdeauna să încercăm să creem legături, astfel încât frumoasele noastre Învăţături să poată fi înţelese şi acceptate şi puterea pe care o au de a instaura unitatea între oameni va fi exemplificată.
(18 decembrie 1985, unei Adunări Spirituale Naţionale)
Cărţi Menţionate în acestă CompilaţieEpistle to the Son of the Wolf. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1976
Gleanings from the Writings of Bahá'u'lláh. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1982
Kitáb i Iqán; Wilmette: Bahá'í Publishing Trust 1985
Prayers and Meditations by Bahá'u'lláh. London: Bahá'í Publishing Trust, 1987.
The Seven Valleys and The Four Valleys, Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1986
Tablets of Bahá'u'lláh Revealed After the Kitáb i Aqdas.
Haifa: Centrul Mondial Bahá'í, 1982The Promulgation of Universal Peace. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1982
Selections from the Writings of 'Abdu'l Bahá. Haifa: Centrul Mondial Bahá'í, 1982
Will and Testament of 'Abdu'l Bahá. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1971
@AUTORT = Shoghi Effendi,Advent of Divine Justice. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1984
Bahá'í Administration: Mesaje Selectate 1922 3The Dispensation of Bahá'u'lláh. London: Bahá'í Publishing Trust, 1981
Dawn of a New Day. New Delhi: Bahá'í Publishing Trust, 1970
God passes by. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1987
Letters From the Guardian to Australia and New Zealand, 1923 57.
Sydney: Adunarea Spirituală Naţională a Australiei 1970
The Light of Divine Guidance. Vol. 1 şi 2. Hofheim Langenhain:
Bahá'í Verlag GmbH, 1982Messages to America: Scrisori selectate şi cablograme adresate Bahá'ílor
din America de Nord 1932 46. Wilmette: Bahá'í Publishing Comittee, 1947
Messages to the Bahá'í World 1950 57. Wilmette: Bahá'í Publishing Trust, 1971
World Order of Bahá'u'lláh; Scrisori Selectate.@LUME = The Bahá'í World. Vol. XVIII. Haifa: Centrul Mondial Bahá'í, 1986
Star of the West. Vol. 1, 4 & 8. Oxford: George Ronald Publishers, 1978
`Abdu'l Bahá; 16, 17, 23, 24, 57, 65, 70, 71, 83, 90, 94
cauza încercărilor, necazurilor, suferinţelorCentrul Legământului lui Bahá'u'lláh; 24, 57, 71, 94
exemplu; 83conducători,oameni cu autoritate şi influenţă în; 86
ar putea impune măsuri restrictive; 26Adunări Spirituale, Locale şi Naţionale, comitete,
Naţionale; 39, 65, 90probleme pe care trebuie să le prezinte Corpurilor
Auxiliare; 99trebuie să fie prevăzători, discreţi, vigilenţi, atenţi,
să protejeze Cauza; 81oameni mult mai periculoşi, laşi, insidioşi şi perfizi; 96
planuri trădătoare; 90Atenţie,internaţională; concentrat asupra Cauzei; 72
@NIVEL1A = Báb, Venirea lui; 9, 25afectaţi de impactul forţelor ce zguduie lumea; 23
americani; 23calităţi necesare în faţa opoziţiei; 6, 7, 8, 11, 12, 14,
15, 19, 22, 23, 30, 35, 37, 38, 42, 49, 50, 53, 55, 56, 59, 61, 65, 69, 70, 76, 77, 79, 82, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 94, 98, 100
cerere respinsă; 23diferenţă între prieteni şi prieteni încercaţi; 62
dificultăţi întâmpinate zilnic; 29loialitate, încercări şi uneltiri pentru a submina; 90
micşorarea influenţei; 23nerăbdare pentru ţelurile ulterioare ale Cauzei; 86
ocazia de a demonstra unitate şi camaraderie; 70Chestiuni, controversate şi politice ale zilei; 82
China; 19Constituţia, ţării respective nu trebuie încălcată; 86
Controverse, Bahá'íi nu trebuie să acuze nici să nu
ia apărarea; 86Credinţa Bahá'í; 14, 18, 19, 20, 23, 24, 28, 30, 31, 35,
36, 50, 55, 57, 58, 64, 65, 67, 70, 82, 87, 90, 98
acceptarea ca şi Credinţă independentă; 23apariţia comunităţilor Bahá'í pe scară mondială; 23
apariţia Federaţiei Comunităţii Mondiale Bahá'í; 23
apărare; 84are propriile obstacole, complicaţii şi dificultăţi
neprevăzute; 15caracterizat, adăpostit prima perioadă a Credinţei; 72
cea mai bună dintre toate; 80chinuri, vor ieşi purificaţi şi nevătămaţi din; 58
au supravieţuit; 58divin protejată prin Legământul lui Bahá'u'lláh şi
al Dascălului; 65inima şi centrul nervos; separarea temporară de; 25
istorie; 17, 19, 28, 30, 57, 58, 60, 70numărul celor care doresc să i se opună va creşte; 91
părăsită de câţiva; 23persecuţii, destinat ca mai devreme sau mai târziu
să sufere; 31răspândire, va duce la risipirea averilor clerului
Creştin;50spre deosebire de orice alte organizaţii umane; 15
stadii succesive; 23, 58, 59supusă unei atente examinări,cercetări,investigaţii
şi studiu; 84toţi cei ce se ridică să servească vor fi persecutaţi şi
înţeleşi greşit; 51Creştinism (Creştinătate, Creştinii) subiecte privind
Creştinismulu i Credinţa Bahá'í; 100Cunoaştere pentru binele şi progresul omenirii; 82
cea mai bună protecţie; 95Dumnezeu; 2, 3, 11, 14, 19, 25, 29, 30, 40, 41, 44, 45,
51, 53, 56, 60, 66, 69, 73, 74, 76, 77, 79, 80, 84, 85, 94
ajutorul duşmanilor; 46Forţele, pornite împotriva Credinţei în viitor; 19,
22, 30, 55afectând grav echilibrul unei societăţi organizate; 23
asupra căruia nici un adversar nu are control; 70evitarea de acţiuni ce pot da naştere la suspiciuni,
opoziţie; 86Inamici; 2, 8, 20, 25, 40, 51, 53, 55, 56, 58, 60, 64, 70, 81, 84, 87, 91, 95, 96, 98
ambiţii; 57, 82obligaţiile faţă de aceştia ar trebui îndeplinite; 87
planurile se vor întoarce asupra lor; 51Instituţii ecleziastice, organizaţii; 23, 32, 55, 87
Instituţii existente, mare grijă ca ele să nu devina
dumani; 82invadat de lipsa de religie, materialism, păgânism; 21
opoziţia va accelera declinul lor; 21@NIVEL1A = Împărăţia lui Dumnezeu; 12, 44, 48, 49, 50
Înălţarea Arhivelor Internaţionale Bahá'í; 90Lume (pământ, glob, planetă); 2, 8, 11, 12, 15, 16,
25, 28, 42, 46, 49, 60, 69, 73, 74, 76, 77, 84, 86
Lumea ce va să vie; 74@NIVEL1A = Manifestarea lui Dumnezeu; 2, 5, 6, 9, 44
Maria Magdalena; 11@NIVEL1A = Obiecţii ale unei generaţii corupte şi în căutare de
plăceri; 23societate umană, popoare); 2, 8, 9, 16, 19, 25, 28, 60, 69, 70, 74, 76, 82, 94, 98, 101
Opoziţia din partea celor trufaşi; 9răsplătită cu bunăvoinţă şi bunătate iubitoare; 49
se va stinge curând; 14vântul ce intensifică flacăra Iubirii de Dumnezeu; 51
Ordinea Administrativă Bahá'í; 20, 86, 88instituţii; 19, 20, 23, 27, 29, 31, 53, 54, 55, 58, 59,
60, 61, 70, 86, 87, 88, 89, 90, 92@NIVEL1A = Pasiuni, puternice şi trecătoare; 23, 86
Păgânism, forţe făţişe ale; 21Perfidie, mai cruntă azi decât în secolele trecute; 13
Pericole; 58, 94Politicieni, ţeluri; sprijinul Bahá'ílor va fi dorit
pentru avansare; 86preocupări, încurcături, hărţuieli, inseparabile; 86
Prejudecată, forţe ale; 23prin care Credinţa este destinată să se dezvolte şi
să obţină supremaţia; 29trecut; fiecare atac a fost un mijloc de progres al
Credinţei; 34Suferinţe; 3, 9, 10, 13, 18, 29, 31, 40, 43, 53, 55, 58,
78, 79depăşesc pe cele pe care le au suferit religiile din
trecut; 58@NIVEL1A = Şefi de state, Declaraţie de Pace înmânată lor; 72
@NIVEL1A = Tăinuire, acuzaţie de; 86