PARTEA A DOUA
CUVINTE TAINICE
Revelateate în limba persană
ÎN NUMELE DOMNULUI ROSTIRII,
Cel Plin de Tărie.

1. O, VOI, OAMENI CARE AVEŢI MINŢI SĂ CUNOAŞTEŢI ŞI URECHI SĂ AUZIŢI!

Prima chemare a Celui Preaiubit este aceasta: o, mistică privighetoare! Nu sălăşui decât în grădina de trandafiri a spiritului. O, mesager al Solomonului iubirii! Nu căuta nici un adăpost decât în Saba celui mult-iubit; şi o, Phoenix nemuritor, nu locui decât pe muntele fidelităţii. Acolo îţi este locuinţa, dacă pe aripile sufletului tău te avânţi spre tărâmul nesfârşitului şi cauţi să-ţi atingi ţelul.

2. O, FIU AL SPIRITULUI!

Pasărea îşi caută cuibul, privighetoarea farmecul trandafirului, în timp ce acele păsări - inimile oamenilor - mulţumite cu praful trecător, au rătăcit departe de cuibul lor etern şi, cu ochii îndreptaţi spre mocirla nepăsării, sunt privaţi de gloria prezenţei divine. Vai! ce ciudat şi ce păcat; pentru o simplă cupă s-au întors de la mările tălăzuinde ale Celui Preaînalt şi au rămas departe de orizontul cel mai strălucitor.

3. O, PRIETENE!

În grădina inimii tale nu sădi nimic altceva decât trandafirul iubirii, şi de pe privighetoarea afecţiunii şi dorinţei nu-ţi slăbi strânsoarea. Preţuieşte compania celor drepţi şi evită orice tovărăşie cu cei fără credință.

4. O, FIU AL DREPTĂŢII!

Unde se poate duce un îndrăgostit dacă nu în ţinutul iubirii sale? Şi ce căutător găseşte odihnă departe de dorinţa inimii sale? Pentru adevăratul îndrăgostit reuniunea e viaţă şi despărţirea-i moarte. Pieptul lui e golit de răbdare şi inima nu mai are pace. Zece mii de vieţi ar jertfi pentru a ajunge mai repede la sălaşul iubirii sale.

5. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Cu adevărat îţi spun: dintre toţi oamenii, cel mai nesocotit este acela care se ceartă fără rost şi caută să se treacă pe sine înaintea fratelui său. Spune: o, fraţilor! Lăsaţi faptele, şi nu vorbele, să fie împodobirea voastră.

6. O, FIU AL PĂMÂNTULUI!

Află, cu adevărat, că inima în care mai dăinuie cea mai mică urmă de invidie nu va ajunge niciodată în domeniul Meu veşnic şi nici nu va inspira miresmele dulci de sfinţenie ce adie din împărăţia Mea sacră.

7. O, FIU AL IUBIRII!

Nu eşti decât la un pas de înălţimile glorioase de deasupra şi de copacul ceresc al iubirii. Fă un pas, şi cu următorul înaintează pe tărâmul nemuritor şi intră în pavilionul eternităţii. Pleacă-ţi apoi urechea la ceea ce a fost revelat de Pana Gloriei.

8. O, FIU AL GLORIEI!

Fii iute pe cărarea sfinţeniei şi intră în cerul comuniunii cu Mine. Purifică-ţi inima cu strălucirea spiritului şi grăbeşte spre curtea Celui Preaînalt.

9. O, UMBRĂ TRECĂTOARE!

Treci peste treptele mai joase ale îndoielii şi ridică-te spre culmile preaînalte ale certitudinii. Deschide ochiul adevărului, ca să poţi contempla Frumuseţea fără văl şi să exclami: binecuvântat fie Domnul, Cel mai minunat dintre toţi creatorii!

10. O, FIU AL DORINŢEI!

Pleacă-ţi urechea la aceasta: niciodată ochiul muritor nu va recunoaşte Frumuseţea veşnică, nici inima fără viaţă nu se va delecta cu altceva decât cu flori veştede. Căci cine se aseamănă se adună şi se bucură în compania celor de felul său.

11. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Închide-ţi ochii, ca să-Mi poţi contempla frumuseţea; astupă-ţi urechile, ca să poţi asculta la dulcea melodie a glasului Meu; goleşte-te de orice învăţătură, ca să te poţi împărtăşi din cunoaşterea Mea, şi leapădă-te de bogăţii, ca să poţi obţine o parte veşnică din oceanul avuţiei Mele veşnice. Adică închide ochii la toate în afară de frumuseţea Mea, astupă-ţi urechile la toate în afară de cuvântul Meu, goleşte-te de orice învăţătură în afară de cunoaşterea Mea, pentru ca astfel, cu o viziune clară, o inimă curată şi o ureche atentă să poţi pătrunde în curtea sfinţeniei Mele.

12. O, OM A DOUĂ VIZIUNI!

Închide un ochi şi deschide-l pe celălalt. Închide un ochi la lume şi la tot ce se află în ea, şi deschide-l pe celălalt către frumuseţea sacră a Celui Preaiubit.

13. O, COPIII MEI!

Teamă Îmi e că, privaţi de melodia porumbelului din ceruri, veţi cădea din nou în umbrele deplinei pierzanii şi, fără să fi privit niciodată asupra frumuseţii trandafirului, vă veţi întoarce la apă şi lut.

14. O, PRIETENI!

Nu părăsiţi frumuseţea veşnică pentru o frumuseţe ce trebuie să moară, şi nu vă îndreptaţi afecţiunea către această lume muritoare de ţărână.

15. O, FIU AL SPIRITULUI!

Vine vremea când privighetoarea sfinţeniei nu va mai dezvălui misterele lăuntrice şi când veţi fi privaţi cu toţii de melodia celestă şi de glasul din înalturi.

16. O, ESENŢĂ A NEPĂSĂRII!

Miriade de graiuri mistice găsesc rostire într-un singur discurs, şi miriade de mistere ascunse sunt revelate într-o singură melodie; totuşi, vai, nu e nici o ureche să le audă şi nici o inimă să le-nţeleagă.

17. O, TOVARĂŞI!

Porţile ce dau spre Niciunde stau larg deschise şi lăcaşul celui iubit e împodobit cu sângele adoratorilor; cu toate acestea toţi - cu excepţia câtorva - rămân lipsiţi de această cetate celestă şi chiar dintre aceşti câţiva, doar o mână dintre ei au fost găsiţi cu o inima pură şi un spirit sanctificat.

18. O, VOI LOCUITORI AI CELUI MAI ÎNALT PARADIS!

Proclamaţi către copiii certitudinii că pe tărâmurile sfinţeniei, în apropiere de paradisul ceresc, a apărut o nouă grădină, jur împrejurul căreia se rotesc cei dinlăuntrul tărâmului ceresc şi locuitorii nemuritori ai preamăritului paradis. Străduiţi-vă atunci să puteţi atinge acest rang, să puteţi dezlega misterele iubirii din anemonele sale şi să aflaţi secretul divinei şi desăvârşitei înţelepciuni din fructele sale eterne. Mângâiaţi sunt ochii celor care intră şi rămân acolo!

19. O, PRIETENII MEI!

Aţi uitat acea dimineaţă adevărată şi strălucitoare când, în acele locuri slăvite şi binecuvântate, eraţi cu toţii adunaţi în prezenţa Mea la umbra copacului vieţii, plantat în atot-gloriosul paradis? Pătrunşi de veneraţie, Mă ascultaţi pe când rosteam aceste trei cuvinte preasfinte: O, prieteni! Nu preferaţi voinţa voastră voinţei Mele, nu doriţi niciodată ceea ce Eu nu am dorit pentru voi şi nu vă apropiaţi de Mine cu inimi fără viaţă, pângărite de dorinţe şi pofte lumeşti. De v-aţi sanctifica sufletele, v-aţi aminti chiar în clipa aceasta de acel loc şi acele împrejurimi, şi adevărul rostirii Mele ar fi făcut evident vouă tuturor.

În cel de-al optulea dintre rândurile preasfinte, în cea de-a cincea Tabletă a Paradisului, El spune:

20. O, VOI CE ZACEŢI CA MORŢI PE DIVANUL NEPĂSĂRII!

Ere au trecut şi vieţile voastre preţioase se apropie de sfârşit, şi cu toate acestea nici măcar o singură suflare de puritate de la voi nu a ajuns la curtea Noastră de sfinţenie. Deşi cufundaţi în oceanul necredinţei, cu buzele voastre proclamati totuşi unica adevărată credinţă a lui Dumnezeu. Pe cel pe care-l detest, l-aţi iubit, şi din duşmanul Meu v-aţi făcut un prieten. Cu toate acestea, călcaţi pe pământul Meu, mulţumiţi şi satisfăcuţi de voi, inconştienţi că pământul Meu e sătul de voi şi că orice există pe el se fereşte de voi. Dacă aţi deschide însă ochii, cu adevărat aţi prefera miriade de amărăciuni acestei bucurii, şi aţi socoti moartea însăşi mai bună decât această viaţă.

21. O, FORMĂ MIŞCĂTOARE DE ŢĂRÂNĂ!

Eu doresc comuniunea cu tine, însă tu nu ai pune pic de încredere în Mine. Sabia rebeliunii tale ţi-a doborât copacul speranţei. În orice clipă Eu sunt aproape de tine, pe când tu eşti mereu departe de Mine. Glorie nepieritoare am ales pentru tine, şi totuşi tu ai ales ruşinea fără margini. Întoarce-te, cât mai este timp şi nu-ţi pierde şansa.

22. O, FIU AL DORINŢEI!

Învăţaţii şi înţelepţii s-au străduit ani lungi să atingă prezenţa Celui Atotslăvit, dar n-au izbutit; ei şi-au petrecut vieţile în căutarea Sa, însă n-au contemplat frumuseţea chipului Său. Tu, fără nici cel mai mic efort, ţi-ai atins ţelul şi fără căutare ai obţinut obiectul cercetării tale. Cu toate acestea însă, ai rămas atât de înfăşurat în vălul sinelui, încât ochii tăi n-au contemplat frumuseţea Celui Iubit, nici mâna ta n-a atins poala veşmântului Său. O, voi care aveţi ochi, priviţi şi minunaţi-vă!

23. O, LOCUITORI DIN CETATEA IUBIRII!

Rafale ucigătoare au împresurat flacăra eternă, iar frumuseţea Tânarului celest e ascuns în întunericul ţărânii. Căpetenia monarhilor iubirii este asuprită de poporul tiraniei şi porumbelul sfinţeniei zace prizonier în ghearele bufniţelor. Locuitorii din pavilionul gloriei şi sfatul ceresc se vaită şi jelesc, în timp ce voi vă odihniţi pe tărâmul neglijenţei şi vă socotiţi drept adevăraţi prieteni. Ce deşarte vă sunt închipuirile!

24. O, VOI, CE SÂNTEŢI NESĂBUIŢI, TOTUŞI AVEŢI RENUME DE ÎNŢELEPŢI!

De ce purtaţi haine de păstori, când pe dinăuntru aţi devenit lupi, jinduind la turma Mea? Sunteţi întocmai precum steaua ce răsare înainte de revărsatul zorilor şi care, deşi pare radioasă şi luminoasă, îi conduce pe drumeţii cetăţii Mele pe căile pierzaniei.

25. O, VOI CEI CE PĂREŢI SINCERI, DAR PE DINĂUNTRU NECINSTIŢI!

Sânteţi ca apa limpede, dar amară, care dinafară pare limpede precum cristalul, dar din care, când e încercată de divinul Paharnic, nici o picătură nu este acceptată. Da, raza soarelui cade la fel în ţărână şi în oglindă, însă ele diferă în reflexie întocmai precum diferă steaua de pământ; ba încă, de nemăsurat este diferenţa!

26. O, PRIETENUL MEU ÎN VORBĂ!

Reflectează o vreme. Ai auzit vreodată ca prietenul şi duşmanul să locuiască în aceeaşi inimă? Alungă deci străinul, pentru ca Prietenul să poată intra în căminul Său.

27. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Tot ce se află în cer si pe pământ pentru tine le-am orânduit, în afară de inima omului, din care am făcut lăcaşul frumuseţii şi gloriei Mele; tu însă Mi-ai dat casa şi căminul altuia decât Mine. Şi ori de câte ori Manifestarea sfinţeniei Mele Şi-a căutat sălaşul Său, a găsit acolo un străin şi, fără adăpost, S-a întors în grabă spre sanctuarul Celui Iubit. Cu toate acestea Eu ţi-am păstrat secretul şi nu ţi-am dorit ruşinea.

28. O, ESENŢĂ A DORINŢEI!

De multe ori în zori, de pe tărâmurile Nemărginirii, M-am întors spre sălaşul tău şi te-am găsit pe patul de tihnă ocupat de altele decât de Mine. Şi atunci, întocmai precum o străfulgerare a spiritului, M-am reîntors spre tărâmurile gloriei celeste şi în adăpostul Meu din ceruri n-am suflat o vorbă oştirilor sfinţeniei.

29. O, FIU AL DĂRNICIEI!

Din pustiurile nimicniciei, cu lutul poruncii Mele te-am făcut să apari, şi am orânduit pentru povăţuirea ta fiecare atom întru existenţă şi esenţa tuturor lucrurilor create. Astfel, încă dinainte să apari din pântecul mamei tale, ţi-am hărăzit două izvoare de lapte lucitor, ochi care să vegheze asupra ta şi inimi care să te iubească. Din bunătatea Mea plină de dragoste, la umbra milosteniei Mele te-am hrănit şi te-am apărat cu esenţa harului şi bunăvoinţei Mele. Iar scopul Meu în toate acestea a fost ca tu să poţi ajunge la împărăţia Mea veşnică şi să devii demn de darurile Mele nevăzute. Tu însă ai rămas nepăsător şi odată ajuns matur, ai nesocotit toate darurile Mele şi te-ai preocupat de închipuirile tale deşarte, într-astfel încât ai uitat complet de toate şi, întorcând spatele porţilor Prietenului, ai sălăşluit la curţile duşmanului Meu.

30. O, SCLAV ÎNLĂNTUIT AL LUMII!

De multe ori în zori briza bunătăţii Mele plină de dragoste a adiat peste tine şi te-a găsit dormind adânc pe patul nepăsării. Deplângându-ţi deci starea jalnică, s-a întors de unde a venit.

31. O, FIU AL PĂMÂNTULUI!

Dacă Mă vrei, nu căuta pe nimeni altul decât pe Mine, şi de vrei frumuseţea să-Mi contempli, închide ochii la lume şi la tot ce se află în ea; căci voia Mea şi voia altuia în afară de Mine, întocmai precum apa şi focul, nu pot sălăşlui împreună în aceeaşi inimă.

32. O, STRĂIN OCROTIT!

Candela inimii tale e aprinsă de mâna puterii Mele, n-o stinge cu vânturile potrivnice ale egoismului şi pasiunii. Amintirea Mea e vindecarea tuturor bolilor tale; nu uita acest lucru. Fă din iubirea Mea comoara ta şi preţuieşte-o întocmai precum viaţa şi lumina ochilor.

33. O, FRATELE MEU!

Dă ascultare încântătoarelor cuvinte ale limbii Mele dulci ca mierea şi soarbe şuvoiul de mistică sfinţenie de pe buzele Mele revărsând nectar. Seamănă seminţele înţelepciunii Mele divine în pământul curat al inimii tale şi udă-le cu apa certitudinii, pentru ca zambilele cunoaşterii şi înţelepciunii Mele să poată răsări proaspete şi verzi în cetatea sacră a inimii tale.

34. O, LOCUITORI AI PARADISULUI MEU!

Cu mâinile bunătăţii pline de dragoste am sădit în sfânta grădină a paradisului copacul tânăr al iubirii şi prieteniei voastre şi l-am udat cu ploile bogate ale tandrei Mele bunăvoinţe; acum, că vremea rodirii sale a sosit, străduiţi-vă să poată fi ocrotit şi să nu fie mistuit de flacăra dorinţei şi a pasiunii.

35. O, PRIETENII MEI!

Stingeţi lampa erorii şi aprindeţi în inimile voastre făclia veşnică a călăuzirii divine. Căci în scurtă vreme cei ce pun la încercare omenirea, în sfânta prezenţă a Celui Adorat, nu vor mai accepta decât virtuţi desăvârşite şi fapte de o sfinţenie fără pată.

36. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Înţelepţii sunt cei ce nu vorbesc decât atunci când capătă ascultare, întocmai precum paharnicul ce nu-şi întinde cupa decât celui însetat şi îndrăgostitul ce nu-şi lasă strigătul să-i iasă din adâncul inimii dacă nu contemplă frumuseţea iubitei. Seamănă aşadar seminţele înţelepciunii şi cunoaşterii în pământul curat al inimii, şi păstrează-le ascunse până când zambilele înţelepciunii divine vor răsări din inimă şi nu din mocirlă şi lut.

În cel dintâi rând al Tabletei este consemnat şi scris, şi întru sanctuarul tabernacolului lui Dumnezeu este tăinuit:

37. O, SUJITORUL MEU!

Nu renunţa la o împărăţie eternă pentru ceea ce piere şi nu da la o parte suveranitatea celestă pentru o dorinţă lumească. Acesta e râul de viaţă veşnică ce s-a revărsat din izvorul penei Celui Milostiv; ferice de cei ce beau!

38. O, FIU AL SPIRITULUI!

Sfarmă-ţi în bucăti colivia şi, precum Phoenixul iubirii, avântă-te pe firmamentul sfinţeniei. Renunţă la tine însuţi şi, plin de spiritul milostivirii, sălăşluieşte pe tărâmul sfinţeniei cereşti.

39. O, VLĂSTAR AL ŢĂRÂNII!

Nu te mulţumi cu tihna unei zile trecătoare şi nu te lipsi de odihna veşnică. Nu schimba grădina de eternă delectare pentru movila de ţărână a unei lumi pieritoare. Înalţă-te din închisoarea ta la pajiştile slăvite de deasupra, şi din colivia ta muritoare ia-ţi zborul spre paradisul de Niciunde.

40. O, SLUJITORUL MEU!

Eliberează-te de cătuşele acestei lumi şi slobozeşte-ţi sufletul din temnita propriului sine. Profită de această ocazie, căci nu va mai veni vreodată la tine.

41. O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!

Dacă ai contempla suveranitatea eternă, te-ai strădui să părăseşti această lume efemeră. Dar a ţi-o ascunde pe una şi a ţi-o revela pe cealaltă e un mister pe care numai cel cu inima curată îl poate înţelege.

42. O, SLUJITORUL MEU!

Purifică-ţi inima de răutate şi, nevinovat de invidie, intră la curtea divină a sfinţeniei.

43. O, PRIETENII MEI!

Mergeţi pe căile bunului plac ale Prietenului şi aflaţi că plăcerea Lui e în plăcerea creaturilor Sale. Aceasta înseamnă: nimeni să nu intre în casa prietenului său fără consimţământul acestuia, nici să pună mâna pe bogăţiile lui, nici să prefere voia lui voinţei prietenului său şi, în nici un fel cumva să caute să profite de pe urma lui. Cugetaţi la aceasta, o, voi cei înzestraţi cu discernământ!

44. O, ÎNSOȚITOR Al TRONULUI MEU!

Să nu auzi nimic de rău şi să nu vezi nimic de rău; nu te înjosi singur, nu suspina şi nu plânge. Nu vorbi de rău, ca să nu şi se vorbească de rău şi nu exagera greşelile altora ca propriile tale greşeli să nu fie mărite; şi nu dori înjosirea nimănui, pentru ca propria ta josnicie să nu fie dată în vileag. Trăieşte-ţi deci zilele vieţii, ce sunt mai scurte decât o clipa trecătoare, cu o conştiinţă fără pată, cu inima nepângărită, cu gânduri pure şi natura-ţi sanctificată, pentru ca liber şi mulţumit, să poţi părăsi acest trup pieritor, să te reîntorci în paradisul mistic şi să sălăşluieşti de-a pururi în împărăţia eternă.

45. VAI! VAI! O, IUBITORI AI DORINŢELOR LUMEŞTI!

Ca iuțeala fulgerului aţi trecut pe lângă Cel Preaiubit şi v-aţi închinat inima plăsmuirilor satanice. Îngenunchiaţi în faţa închipuirilor voastre deşarte şi le chemaţi adevăr. Vă întoarceţi privirea spre spin şi îl numiţi floare. Nici o adiere pură nu am simţit dinspre voi, şi nici o briză de detaşare nu s-a înălţat dinspre pajiştile inimilor voastre! Aţi aruncat vântului sfaturile Celui Preaiubit, le-aţi şters pe deplin de pe tableta inimilor voastre şi, precum animalele câmpului, vă mişcaţi şi vă duceţi existenţa pe păşunile dorinţei şi ale patimii.

46. O, FRAŢI DE DRUM!

De ce aţi neglijat pomenirea Celui Iubit şi v-aţi ţinut departe de sfânta Lui prezenţă? Esenţa frumuseţii se află în pavilionul neasemuit, aşezat pe tronul de slavă, în timp ce voi sunteţi prinşi în dispute deşarte. Miresmele dulci ale sfinţeniei adie, iar boarea dărniciei este purtată de vânt; voi însă sunteţi cu toţii mâhniţi amarnic şi lipsiţi de ele. Vai de voi şi de cei ce merg pe căile voastre şi calcă pe urmele voastre!

47. O, COPII AI DORINŢEI!

Lepădaţi-vă de haina vanităţii şi aruncaţi de pe voi veşmântul trufiei!

În cel de-al treilea dintre cele mai sfinte rânduri scrise şi consemnate în Tableta de Rubin de pana Celui Nevăzut, acesta este revelat:

48. O, FRAŢI!

Fiţi îndurători unii cu alţii şi nu vă puneţi afecţiunea în lucrurile de mai prejos. Nu vă mândriţi întru gloria voastră şi nu vă ruşinaţi de înjosire. Pe frumuseţea Mea! Pe toate le-am creat din ţărână şi în ţărână le voi reîntoarce.

49. O, COPII AI ŢĂRÂNII!

Spuneţi bogaţilor despre suspinele din miez de noapte ale celor săraci, pentru ca nepăsarea să nu-i ducă pe calea distrugerii şi să-i lipsească de Copacul Avuţiei. A da şi a fi generos sunt atribute ale Mele; bine este de cel ce se împodobeşte cu virtuţile Mele!

50. O, CHINTESENŢĂ A PASIUNII!

Lasă deoparte orice poftă către bunurile altora şi caută mulţumirea; căci cel lacom a fost întotdeauna deposedat, pe când cel mulţumit a fost dintotdeauna iubit şi lăudat.

51. O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!

Nu fi necăjit în sărăcie, nici încrezător în bogăţie, căci sărăcia e urmată de bogăţie şi bogăţia este urmată de sărăcie. Totuşi a fi sărac în toate în afară de Dumnezeu, e un dar minunat; nu-i diminua valoarea, căci în cele din urmă el te va face bogat în Dumnezeu şi astfel vei afla semnificaţia rostirii: „Într-adevăr, voi sunteţi cei săraci”, iar cuvintele sacre: „Dumnezeu este Atoateposesorul” vor străluci glorios la orizontul inimii îndrăgostitului precum adevăraţii zori ai dimineţii, şi vei trăi în siguranţă pe tronul avuţiei.

52. O, COPII AI NEGLIJENŢEI ŞI PASIUNII!

Voi aţi lăsat duşmanul Meu să intre în casa Mea şi Mi-aţi alungat prietenul, căci aţi preţuit şi păstrat în inimi iubirea altuia decât a Mea. Daţi ascultare spuselor Prietenului şi întoarceţi-vă către paradisul Său. Prietenii lumeşti, căutând propriul lor interes, par că se iubesc unii pe alţii, pe când adevăratul Prieten v-a iubit şi vă iubeşte pentru voi înşivă; cu adevărat, pentru a vă călăuzi, El a îndurat nenumărate suferinţe. Nu fiţi necredincioşi unui asemenea Prieten, ci mai curând grăbiţi-vă spre El. Astfel este luceafărul cuvântului adevărului şi al fidelităţii, răsărit deasupra orizontului penei Domnului tuturor numelor. Deschideţi-vă urechile pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu, Ajutorul în primejdie, Cel prin Sine existent.

53. O, VOI CE VĂ MÂNDRIŢI CU BOGĂŢIILE VOASTRE PIERITOARE!

Aflaţi într-adevăr că bogăţia e o barieră puternică între căutător şi dorinţa lui, între îndrăgostit şi ţinta iubirii sale. Cei bogaţi, afară doar de câţiva, nu vor ajunge în nici un fel la curtea prezenţei Sale şi nici nu vor intra în cetatea mulţumirii şi a resemnării. Ferice deci de cel care, fiind bogat, nu-i împiedicat de averile lui să ajungă la împărăţia eternă şi nici nu-i lipsit din cauza lor de domeniul nepieritor. Pe Cel Mai Mare Nume! Splendoarea unui asemenea om avut îi va ilumina pe locuitorii cerurilor precum luminează soarele popoarele pământului!

54. O, VOI CEI BOGAŢI DE PE PĂMÂNT!

Săracii din mijlocul vostru sunt ceea ce Eu vă încredinţez vouă; aveţi grijă atunci de încredinţare Mea şi să nu aveţi ca intenţie doar propria voastră tihnă.

55. O, FIU AL PASIUNII!

Purifică-te de pângărirea bogăţiilor şi, în deplină pace, înaintează pe tărâmul sărăciei; pentru ca din izvorul detaşării să poţi sorbi vinul vieţii nemuritoare.

56. O, FIUL MEU!

Compania celor fără de lege sporeşte amărăciunea, pe când prietenia cu cei drepţi curăţă rugina de pe inimă. Fie ca cel ce caută să comunice cu Dumnezeu să caute compania celor iubiţi de El; şi cel care doreşte să audă cuvântul lui Dumnezeu, să-şi aplece urechea la cuvintele aleşilor Săi.

57. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Ia seama! Nu umbla cu cel fără de lege şi nici nu căuta tovărăşie cu el, căci o asemenea însoţire preschimbă strălucirea inimii în foc infernal.

58.O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!

De cauţi harul Sfântului Duh, intră în tovărăşie cu cel drept, căci el a băut cupa vieţii veşnice din mâinile nemuritorului Paharnic şi, întocmai precum adevărata auroră, însufleţeşte şi iluminează inimile celor morţi.

59. O, VOI CEI NEPĂSĂTORI!

Nu gândiţi că secretele din inimi sunt ascunse, ci dimpotrivă, să ştiţi cu siguranţă că ele sunt gravate şi manifestate deschis în sfânta Prezenţa.

60. O, PRIETENI!

Adevărat vă spun, orice aţi ascuns în inimile voastre este pentru noi deschis şi vădit precum lumina zilei; dar ceea ce e ascuns, e datorită graţiei şi favorii Noastre şi nu e meritul vostru.

61. O, FIU AL OMULUI!

O picătură de rouă din oceanul de nemăsurat al milostivirii Mele am vărsat peste popoarele pământului, dar n-am găsit pe nimeni îndreptându-se spre ea, căci toţi s-au întors de la vinul ceresc al unităţii către drojdiile respingătoare ale întinării şi, mulţumindu-se cu o cupă pieritoare, au dat la o parte potirul frumuseţii nemuritoare. Josnic este lucrul cu care se mulţumesc.

62. O, FIU AL ŢĂRÂNII!

Nu-ţi întoarce ochii de la vinul fără de pereche al Preaiubitului nemuritor şi nu ţi-i deschide către drojdiile rău mirositoare şi muritoare. Ia din mâna Paharnicului divin cupa vieţii veşnice, pentru ca a ta să fie întreaga înţelepciune şi să poţi auzi glasul mistic ce cheamă din tărâmul nevăzutului. Strigaţi tare, o, voi cei cu josnic ţel! Pentru ce v-aţi abătut de la vinul Meu sfânt şi nemuritor către apa iute trecătoare?

63. O, VOI POPOARE ALE LUMII!

Aflaţi cu adevărat că o calamitate neprevăzută vă urmăreşte şi o amarnică răsplată vă aşteaptă. Să nu gândiţi că faptele pe care le-aţi comis au fost şterse din ochii Mei. Pe frumuseţea Mea! Toate înfăptuirile voastre au fost gravate de pana Mea cu litere clare pe tabletele de crisolit.

64. O, ASUPRITORI AI PĂMÂNTULUI!

Abţineţi-vă de la tiranie, căci M-am jurat să nu iert nici o nedreptate a omului. Acesta este legământul Meu pe care l-am decretat irevocabil în tableta păstrată şi sigilată cu pecetea Mea de glorie.

65. O, VOI CEI RĂZVRĂTIŢI!

Îndurarea Mea v-a insuflat curaj şi îndelunga Mea îngăduinţă v-a făcut să fiţi neglijenţi, în aşa fel încât aţi dat pinteni aprigului armăsar al pasiunii pe căi primejdioase ce duc către distrugere. Aţi crezut că sunt nepăsător ori că nu bag de seamă?

66. O, EMIGRANŢI!

Am dat limbii menirea de a Mă pomeni, n-o mânjiţi cu defăimări. Dacă focul egoismului vă copleşeşte, amintiţi-vă de propriile voastre greşeli şi nu de cele ale creaturilor Mele, căci fiecare dintre voi se cunoaşte pe sine mai bine decât îi cunoaşte pe alţii.

67. O, COPII AI IMAGINAŢIEI!

Aflaţi cu adevărat că atunci când zorii strălucitori vor apărea deasupra orizontului sfinţeniei eterne, secretele satanice şi faptele comise în bezna nopţii vor fi date pe faţă şi vor deveni vizibile în faţa popoarelor lumii.

68. O, BURUIANĂ CARE RĂSARI DIN ŢĂRÂNĂ!

De ce aceste mâini murdare ale tale nu ţi-au atins mai întâi veşmântul şi de ce cu inima pângărită de dorinţă şi patimă cauţi să ajungi în comuniune cu Mine şi să intri pe tărâmul Meu sacru? Departe, departe eşti de ceea ce doreşti.

69. O, COPII AI LUI ADAM!

Vorbe sfinte şi pure şi fapte bune se înalţă spre cerul gloriei celeste. Străduiţi-vă ca faptele voastre să fie curăţate de praful egoismului şi al ipocriziei, şi să găsească favoare la curtea gloriei; căci, în scurtă vreme, cei ce pun la încercare omenirea, în sfânta prezenţă a Celui Preaiubit, nu vor mai accepta decât virtute perfectă şi fapte de o puritate fără pată. Acesta este luceafărul înţelepciunii şi al misterului divin ce a strălucit deasupra orizontului voinţei divine. Binecuvântaţi sunt cei ce se întorc către el!

70. O, FIU AL CELOR LUMEŞTI!

Plăcut este tărâmul existenţei, de-ar fi ca să ajungi la el; glorios e domeniul eternităţii, de-ai putea trece dincolo de lumea celor muritoare; dulce e sfântul extaz, de bei din potirul mistic aflat în mâinile celestului Tânăr. Dacă ai putea ajunge la această stare, ai fi eliberat de distrugere şi moarte, de trudă şi păcat.

71. O, PRIETENII MEI!

Amintiţi-vă de legământul pe care l-aţi făcut cu Mine pe Muntele Paran, situat în împrejurimile sacre ale lui Zaman. Mi-am luat ca martori adunarea cerească şi pe cei ce sălăşluiesc în cetatea eternității, însă acum nu găsesc pe nimeni credincios legământului. Cu siguranţă, mândria şi răzvrătirea l-au şters în aşa fel din inimi, încât n-a rămas nici măcar o urmă. Şi ştiind acest lucru, am aşteptat şi n-am dezvăluit nimic.

72. O, SLUJITORUL MEU!

Tu eşti întocmai precum o sabie fin călită, tăinuită în întunecimea tecii sale şi a cărei valoare este ascunsă cunoaşterii armurierului. Pentru aceasta ieşi din teaca sinelui şi a dorinţei, ca valoarea ta să poată străluci în splendoare şi să fie vădită pentru întreaga lume.

73. O, PRIETENUL MEU!

Tu eşti luceafărul cerurilor sfinţeniei Mele, nu lăsa ca pângăririle acestei lumi să-ţi eclipseze splendoarea. Sfâşie vălul nepăsării, pentru ca de dincolo de nori să poţi ieşi la lumină, strălucitor, şi să împodobeşti toate lucrurile cu veşmântul vieţii.

74. O, COPII AI GLORIEI DEȘARTE!

Pentru o suveranitate iute trecătoare aţi abandonat domeniul Meu nepieritor şi v-aţi împodobit cu livreaua viu colorată a lumii şi aţi făcut din ea mândria voastră. Pe frumuseţea Mea! Pe toţi am să vă adun sub acoperământul de o singură culoare al ţărânii şi am să vă şterg toate aceste culori diverse, afară de cei care au ales-o pe a Mea, şi aceea este curăţată de orice culoare.

75. O, COPII AI NEGLIJENŢEI!

Nu vă îndreptaţi afecţiunea către o suveranitate pieritoare şi nu vă bucuraţi pentru aceasta. Voi sunteţi întocmai precum pasărea nesocotită care, sigură de ea, ciripeşte pe creangă, până când dintr-odată păsărarul Moarte o aruncă în ţărână, şi melodia, forma şi culoarea ei s-au dus, fără a mai lăsa vreo urmă. De aceea luaţi seama, o, sclavi înrobiţi ai dorinţei!

76. O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!

Călăuzirea a fost dintotdeauna dată de cuvinte, iar acum ea este dată de fapte. Fiecare trebuie să arate fapte care să fie pure şi sfinte, căci cuvintele sunt proprii tuturor, pe când asemenea fapte aparţin numai celor iubiţi de Noi. Străduiţi-vă deci, din toată inima şi sufletul, să vă distingeţi prin faptele voastre. Astfel vă sfătuim Noi în această sfântă şi strălucitoare tabletă.

77. O, FIU AL DREPTĂŢII!

În toiul nopţii frumuseţea Fiinţei nemuritoare a mers, din înălţimile de smarald ale fidelităţii, la Sadratu’l-Muntahá, şi a vărsat atâtea lacrimi încât adunarea din cer şi cei ce sălăşluiesc în împărăţia de sus au început să se tânguie de jalea Sa. Si l-au întrebat atunci de ce se vaită şi plânge? El le-a răspuns: după cum Mi se poruncise, stăteam şi aşteptam pe înăltimile fidelităţii, dar nici o adiere de fidelitate nu simţeam de la cei ce locuiesc pe pământ. Chemat fiind atunci să Mă întorc, am privit din nou şi iată ce-am văzut: câţiva porumbei sfinţi erau crunt chinuiţi în ghearele câinilor de pe pământ. La aceasta, Fecioara din ceruri, devoalată şi în toată splendoarea Ei, a ieşit cu repeziciune din palatu-I mistic şi a întrebat de numele lor, şi toate numele au fost spuse, afară de unul. Si când a insistat, I s-a rostit prima literă, la auzul căreia locuitorii odăilor ceresti s-au repezit afară din lăcaşul lor de slavă. Si când cea de-a doua literă a fost pronunţată, ei s-au aruncat cu toţii cu faţa la pământ. În clipa aceea, din adâncul sanctuarului, se auzi o voce: „Până aici şi nu mai departe”. Adevărat, suntem martori la ceea ce-au făcut şi continuă să facă.

78. O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!

Soarbe de pe buzele milostivirii şuvoiul misterului divin, şi de la aurora cuvântului divin contemplă splendoarea nevoalată a luceafărului înţelepciunii. Seamănă seminţele înţelepciunii Mele divine în pământul curat al inimii şi udă-le cu apele certitudinii, pentru ca zambilele ştiinţei şi înţelepciunii să răsară proaspete şi verzi din cetatea sfântă a inimii.

79. O, FIU AL DORINŢEI!

Până când te vei mai avânta pe tărâmurile dorinţei? ţi-am dat aripi ca să poţi zbura pe tărâmurile sfinţeniei mistice, şi nu în regiunile închipuirii satanice. Şi un pieptene ţi-am dat, ca să-mi poţi îngriji buclele negre ca pana corbului, şi nu să-Mi sfâşii gâtul cu el.

80. O, SLUJITORII MEI!

Voi sunteţi pomii grădinii Mele; voi trebuie să daţi roade bune şi minunate, de care atât voi cât şi alţii să poată profita. Deci se cuvine fiecăruia să se angajeze în meşteşuguri sau meserii, căci într-aceasta aceasta stă secretul bunăstării, o, oameni cu înţelegere! Căci rezultatele depind de mijloace, iar harul Domnului vă va fi atotîndeajuns. Pomii care nu dau roade au fost şi vor fi de-a pururea buni doar de foc.

81. O, SLUJITORUL MEU!

Cei mai josnici dintre oameni sunt cei care nu dau nici un fel de roade pe pământ. Asemenea oameni sunt cu adevărat socotiţi printre cei morţi, ba nu, chiar şi morţii sunt mai buni în ochii Domnului decât aceste suflete trândave şi fără valoare.

82. O, SLUJITORUL MEU!

Cei mai buni dintre oameni sunt acei care îşi câştigă traiul prin meseria pentru care au chemare, şi cheltuiesc ceea ce câştigă pentru ei şi pentru neamul lor din dragoste pentru Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.

Mireasa mistică si minunată, mai îninte ascunsă sub vălul rostirii, a fost făcută vădită prin harul lui Dumnezeu şi divina Lui favoare, întocmai precum lumina strălucitoare revărsată de frumuseţea Celui Preaiubit. Aduc mărturie, o, prieteni, că favoarea e completă, argumentul împlinit, dovada manifestată şi evidenţa stabilită. Lăsa si acum să se vadă ce vor dezvălui strădaniile voastre pe calea detaării. Într-acest fel favoarea divină v-a fost conferită din plin, vouă şi celor ce sunt în ceruri şi pe pământ. Toată lauda lui Dumnezeu, Domnul tuturor Lumilor.